☹︎𝑵𝒐𝒕𝒉𝒊𝒏𝒈 𝑰𝒔 𝒍𝒆𝒇𝒕➪ʰʸᵘⁿⁱⁿ

Prolog

"Ce cauti aici? Maggie poate veni orcand..."

"Inceteaza sa ma mai dai la oparte pentru ea."

"E iubita mea, ce ai vrea sa fac? Nu pot sta in preajama ta stiind ca ai putea sa ma vrajesti..."

"Atunci de ce naiba nu te desparti de ea? Nu mai suport sa te vad langa ea, sa te mai atinga. Esti al meu, nu vreau sa te aiba ea!"

"Eu-"

"Tu nimic, nu ai facut nimic, chiar daca stii, nu ai vrut sa faci nimic. Te-ai facut ca nu vezi si ai ignorat ceea ce simtim. Esti un prost care nu vrea sa vada adevarul, te ascunzi dupa un zid incercand sa te faci ca nu vezi, ca nu stii. Te descurici de minune sa fugi, dar stai linistit iubire, nu te voi lasa sa scapi. Chiar daca asta inseamna sa te leg si sa te tin inchis toata viata."

"Eu nu fug, eu nu simt ceea ce simti tu. Nu stiu nimic, eu o iubesc pe Maggie si nu o sa ma las influentat de tine. Eu nu sunt cum crezi tu."

"Asta vrei tu sa crezi papusa, dar nu conteaza, nu poti sta departe de mine. Pana la urma tu mai salvat, daca ma lasai sa mor, acum puteai sa fi fericit alaturi de tarfa ta."

Jeongin s-a apropiat periculos de tare de Hyunjin, apucandu-l de tricou si lipindu-l de el. Chiar daca Hyunjin era mai inalt si mai impunător, cel mic era nervos, iar cand acesta era nervos nici macar
Hyunjin nu-l putea invinge.

"Maggie nu-i o tarfa!"

A spus cu dintii inclestati, o vena pulsandu-i la gat, simtind cum ar vrea sa scoata pistolul si sa-l impuste direct in cap pe cel din fata sa.

"Atunci ce e?"

"E iubita mea!"

"Nu cat sunt eu aici, nu te voi lasa sa ai o relatie fericita cu ea. Mai bine ma omori acum, cat inca mai poti."

Se gandi cateva secunde la ceea ce i-a spus, chiar voia sa puna mana pe pistol sa-l omoare, dar in minte ii veni promisiunea pe care si-o facuse. El nu omora oameni, ci zombi.

Ofta puternic si voia sa-i dea drumu, da mainile mari ale lui Hyunjin se aseza pe talia lui tragandu-l mai aproape.

"Ti-e frica sa ma omori, sau nu poti sa o faci?"

"Eu nu omor oameni, acum da-mi drumu."

Jeongin incerca sa se elibereze, insa Hyunjin era mai puternic decat el tinandu-l strans in brate. Cel mic inca incercand sa se elibereze se uita direct in ochii celui mare vrand sa-l ameninte inca o data. Insa nu apuca din cauza ca acesta isi lipeste buzele de ale sale . Ramane cateva secunde impietrit, insa cand ii simte parfumul irezistibil al pieli sale nu se mai poate impotrivi si ii raspunde la sarut, mainile sale stragandu-i tricoul in pumni .

In acel moment nu-i mai pasa de faptul ca ar putea fii prinși, de faptul ca are iubita. Nu-i mai pasa de nimic, in acel moment erau doar ei doi. Doar el si Hyunjin.

Incepea deja sa se simta frustrat, voia sa-i simta pielea, voia mai mult decat un sarut, voia sa-l atinga peste tot. Ii voia, insa hainele ii incurcau,iar el voia sa scape repede de ele.

Hyunjin il prinse de fund ridicandu-l, Jeongin isi incolaci picioarele in jurul lui, iar mainile le baga in  parul sau. Cand nevoia de aer isi facu simtita prezenta, acestia isi despartira buzele ramanand doar un fir de saliva in urma .

"Parca nu voiai sa intreci limita cu mine..."

"Nu strica momentul."

Cel mare scoatem un chicot si il saruta din nou lipindu-l de peretele din fata sa. Ii apuca tricoul de margini incercand sa-l dea jos, insa un scartait ii deranjeaza facandu-l pe Jeongin sa privească catre usa.

Ignorati greselile gramaticale!