☹︎𝑵𝒐𝒕𝒉𝒊𝒏𝒈 𝑰𝒔 𝒍𝒆𝒇𝒕➪ʰʸᵘⁿⁱⁿ

2.

"Andrea, lasa pistolul jos." Jeongin o priveste urat lundu-i pistolul de la fruntea mea.

"Nu inteleg de ce l-ai salvat."

Ofteaza blonda, se pare ca o cheama Andrea. Langa ea mai era un barbat, un copil la vreo paisprezece ani, o femeie care garantez ca era nevasta sa, un negru, o femeie tunsa scurt cu un copil si ea, un mos si un barbat care parea a fi serif.

"Si ce-ai fi vrut sa fac? Trebuia sa-l las sa fie mancat de zombi?"

"Da, chiar asta trebuia sa faci, nu sa risti si sa-l aduci aici. Acum ce-ai sa faci? Sunt o groaza de zombi afara incercand sa intre in magazin, nu putem sta aici si sa asteptam sa fim mancati."

"Asta inseamna ca ar fi trebuit sa te las si pe tine sa fi mancata de zombi, nu?"

Chinezul caruia inca nu-i stia numele i-a spus cu asprime facand-o pe blonda aproape sa-si indrepte pistolul spre el, insa nu face nimic ci doar zambeste.

"Dar eu nu am pus in pericol viata grupului cum ai facut tu salvandu-l pe asta."

Spune si face semn spre mine, simteam cum deja a incepu sa mi se innegreasca privirea din cauza nervilor si fara sa ma gandesc ma duc la ea si o apuc de gat radicand-o in sus si strangand-o din ce in ce mai tare.

"Auzi ma fut pe tine si pe grupul tau, el m-a salvat deci nu am de gand sa va multumesc voua sau sa-mi aplec capul in fata voastra, daca nu-ti convine ca sunt aici atunci cara-te in pula mea, nu trebuie sa stau sa-ti vad moaca de proasta, sau am o idee mai buna, spuneti-mi dracu pe unde sa o iau sa ies in pula mea de aici."

Ii dau drumu' aceasta picand in fund si incepand sa tuseasca tinand-se de gat, imi dau parul pe spate injurand din toti rinichii. Se vede dracu ca nu mai stim cum sa ne comportam cu oamenii, timpurile s-au schimbat si noi ne-am schimbat odata cu ele, sau poate ne-am adaptat, nu stiu si sincer ma doare fix in pula de ceea ce cred astia despre mine. Nu ma intereseaza daca ma cred nebun sau daca vor scoate pistolul si ma vor impusca direct.

"Nu trebuie sa plece niciunul , sincer avem femei si copii, deci ne-ar ajuta un barbat in plus." Spune batranul, parea destul de intelept, insa asta nu avea sa-l tin aprea mult in viata. Cu cat esti mai bun in lumea asta cu atat esti mai vulnerabil.

"Eu nu vreau sa stau cu animalul asta, eu nu accept sa-l primim in grup."

"Nu ca pana nu o omor nu ma las."

"Nimeni nu omoara pe nimeni si punct." Spune chinezu intorcandu-ne spatele si ducandu-se pe usa pe care au venit astia.

"Jeongin, Jeongin , stai!"

"Ar trebui sa ne prezentam, spune cel care arata ca un serif, eu sunt Shane, ei sun Rick, Lori si Carl." Spune aratand spre cel cu nevasta si spre femeia lui si copilul lor, "El e T-Dog, ea e Carol si copilul ei Sophie, iar batranu asta-i Dale." Deci negru era T-Dog, tipa tunasa scurt Carol, iar mosu Dale. Da... nu o sa tin minte numele lor da macar aveaam si eu ceva habar...

"Cel care a plecat este Jeongin si tipa Andrea."Deci Jeongin il cheama, avea un nume frumos.

"Si tu esti?"

"Hyunjin."

"Atunci bine ai venit in grupul nostru Hyunjin!"

Ignorati greselile gramaticale!