Mușcătura cu venin

Capitolul 7

Fǎrǎ scăpare

  Damian
  Ma uitam la porcul de Felix de parcă îmi omorâse familia. Ba mai rău de atât. Cât tupeu avea cocalarul ăla fără pic de creier! Eram pe punctul de a merge acolo și al pocni când o văd pe Vic că se ferește puțin când Felix dă să o sărute. M-am liniștit puțin, dar nu destul încât să nu vreau să îl omor pe nehalitul ăla cu nume de motan luat de pe străzi. Voiam să îl bat. Voiam să îi tai capul. Voiam să îi tai fiecare degete rând pe rând, lăsându-l fără niciunul rămas în timp ce strigă și mă implora să îl las în pace. Voiam să îi văd fața plină de propriul său sange în timp ce își privește membrele sale dezmembrate de corpul lui. Voiam să îi devorez sufletul. Voiam să îl omor. Nu mai înțelegeam dacă simțeam ură sau gelozie sau ambele. Știam ca Rafiq lucrează la restaurantul în care au intrat Vic și Felix, așa ca l-am sunat pentru câteva secunde ca să îl anunț de situația magnifică și să îi cer să îi spioneze pe porumbeii scoși din canalizare. Bine, unul din ei era scos din canalizare, ea pe de altă parte era o mierlă cu o voce mult prea angelica și o înfățișare mai frumoasă decât toți îngerii pe care îi văzusem în rai. Am realizat ca zâmbeam ca prostul uitându-mă la ea, dar nu aveam cum să nu.
  Am oftat prelung și am intrat în restaurant după ei, dar în loc să merg la ei să fac un scandal am decis să mă comport rațional, cu capul pe umeri. Nici măcar nu am trecut pe lângă masa lor. Am mers direct la Rafiq, care deja era pregătit să meargă să îi întrebe ce vor de mâncare. Rafiq făcea parte din grupul meu de prieteni, format mai mult din niște prosti care s-au decis să cadă din rai deodată cu mine. Ca să fiu mai exact eram eu, Rafiq, Aris, Julio, Ahmed, Aleshanee, Misha și Rareș în grup, dar Rareș în general nu dădea niciun semn de viață.

-Am luat ochelarii ăia de la Julio care au camere ascunse. Crezi ca are rost sa filmez ceva dacă stau vreo 10 secunde acolo? Mă întreabă Rafiq curios.

-Ce pierdem dacă filmăm? Întreb ca și cum aș fi răspuns la intrebarea sa.

-Memorie la telefon. Aia pierdem, spuse sarcastic. Îmi dau ochii peste cap și îi fac semn să meargă la ei.

  Acesta era modul meu de a nu face scandal. Îi spionez și aflu câte ceva despre Felix care l-aș putea folosi ca șantaj. Dar cel mai probabil nu mai aveam nevoie de niciun șantaj. Discuția lor cu Rafiq decurgea destul de normal din câte puteam observa. Felix zâmbea ca prostul, mai ceva decât mine când mă holbam la Vic, iar ea încerca să păstreze o față cât mai normală, și totuși nu reușea mereu deoarece nu își putea retrage colții. Îi puteam vedea de la 3 mese distanță. какие эмоции могут сделать с вампиром! (Ce pot face emoțiile dintr-un vampir!) Acum chiar eram curios să văd cat de orb era Felix. Dacă într-adevăr nu întreba nimic de colți ori era prost făcut la norma, ori orb cu diplomă de motan.
  Când Rafiq s-a întors la mine a spus prima dată comanda bucătarului după care își mutase privirea pe mine, mai ca speriindu-mă când am văzut ce privire șocată avea.

-Ai văzut o fantomă? Îl întreb sarcastic.

-Am văzut mai rău de atât. Motanul cu care se vede tipa ta merită diplomă de cocalar. Treceam pe acolo și îl aud cum zice către ea ca se miră ca o femeie ca ea se pricepe la condus și nu numai la gătit, spuse Rafiq enervat.

Rafiq era tipul de bărbat care se alarma foarte tare in situații în care alte persoane nu respectau femeile. Eu de obicei încercam să nu bag în seamă comentariile făcute de prosti, dar când am auzit ca a comentat cu așa un tupeu despre Victoria, mai ca simțeam ca zbor de pe scaun ca sa ii pun capătul la nebun.