DROGUL MEU

CAPITOLUL XII

Alan pov*

-O sa te înnebunească fata asta dobitcule. Spune Andrew
-Ba nu!
-Ai ajuns sa stai cu ea în parc și îmi spui mi-e ca nu o sa te înnebunească.
-Stii ceva devi enervant. Spun eu și ies din birou

După ce am stat în parc și am vorbit despre copilăria noastră am dus o acasă și sa calmat.
Într-adevăr nu am făcut asta pentru o fata niciodată, dar parcă Antonia e altfel.
Parca îmi e dor de ea și nu în sensul sexual îmi e dor sa vorbesc cu ea, nu știu de ce ca nu am simțit asta vreodată dar parcă am nevoie sa stau cu ea.

Ma îndrept nervos spre liceu stind ca acum Iese Antonia de la antrenamentele majoretelor

Ies din mașină îndreptându-ma către grupul de majorete care ies din liceu

-Buna Alan. Spune Sofia târfa scoli
-Treci în mașină. Îi spun eu Antoniei vizibil nervoasă la auzul ordinelor mele.
-Da te Alan. Țipă ea la mine
-Eu am încercat cu frumosul dar nu se poate. Spun eu și o iau pe Antonia pe umăr
-Alan lasă ma jos!! Urla ea la mine
-O sa te las jos, dar în mașină
-Potolește te Antonia. Urlu eu la ea

Da din picioare ca descreierata

-Am zis sa te potolești. Spun și o iau de fund și o țin strâns sa nu mai de a din picioare
-Alan ia ți mâna. Îmi șoptește ea la ureche
-De ce iubito? Spun și strâng mai tare
-Alan sunt toate fetele aici. Spune ea
-Și? Spun și o dau jos
-Se uita toată lumea la noi!
-Nu îmi pasa. Spun și o sărut. Intra în mașină

După ce am urcat în mașină am condus pana la marginea orașului aproape de pădurea centrala.

-Vrei sa ma omori? Ma întreabă Antonia
-Da vreau sa te omor, coboară jos am ceva sa îți arat!

Coborâm jos și niște vuiete de vânt se aud și Antonia sta lipita de mine.

-Unde mergem?
-Daca ți-as zice care ar mai fii surpriza

Cascada la care urmează sa o duc e cascada copilăriei mele acolo ma ducea mama mereu în zilele când avea timp, dar odată ce am crescut nu am mai mers deoarece nimeni nu avea timp.
Dar când ma simt nervos merg aici singur sa ma liniștesc, nu prea simt nevoia sa aduc pe cineva aici dar la Antonia am simțit asta

-Doamne e superba. Spune Antonia socata când ajungem la cascada.
-Iti place?
-Normal Alan e superba. Spune ea
-Multumesc pitico. Spun eu rupând tăcerea
-Pentru?
-Nu știu am simțit sa o zic.

Îmi zâmbește, acel zâmbet care poate lumina o camera întreaga.
Acel zâmbet pe care as vrea sa îl vad mereu.

-Iti place sa vii aici? Ma întreabă ea
-Da vin de obicei sa îmi limpezesc gândurile când sunt nervos
-Ascult! Spune ea

Ma uit nedumerit la ea neștiind ce sa îi spun

-Ai ceva pe suflet deoarece ai venit aici deci te ascult Alan. Spune ea
-Ai chef sa te plictisești cu poveștile mele dubioase?
-M-as plictisi toată viata cu poveștile tale care sunt chiar interesante.

Îi povestesc de aproape 2 ore despre tot ce am pe suflet și parca nu o vad o secunda plictisită, sta și se uita la mine zâmbind cum ii povestesc tot ce am pe suflet.
Nici măcar nu am realizat ca sa întunecat și avem doar farurile mașini și 2 telefoane.

-Ai auzit asta? O întreb eu
-Tu ești singurul lucru pe care îl aud sincer îți spun. Imi spune ea
-Se aude ceva intra în mașină! Îi spun eu
-Poate sunt niște oamenii. Îmi spune ea
-Antonia e aproape 11 noaptea și e o pădure privata nu prea cred asta.
-Ai grija te rog. Îmi spune ea.
-Am grija promit. Îi spun și îmi scot pistolul de la spate
-Ai avut un pistol la tine toată ziua.
-Am nevoie mereu pisoi.

Ma îndepărtez ușor de ea și merg în spre locul de unde am auzit sunete.
Mereu mi se întâmplă să fiu urmărit de către fel de fel de oameni.

-Ti-a fost dor de mine? Întreabă cineva din spatele meu și după un țiuit într-o secunda totul se întunecă în jurul

*Antonia pov*

Am fost scoasa din gândurile mele de un țiut și o bubuitura.
AIA A FOST O ÎMPUȘCĂTURA!

Alerg speriată prin pădure prin locul unde am auzit glonțul.
Ma împiedic și cad cu mâinile pe ceva tare.
Când ridic telefonul spre acel ceva totul în jurul meu se pierde, în fața mea e Alan împușcat în coastă.

-Alan trezește te. Urlu eu la el

De aproape 20 de minute am încercat orice metoda sa îl duc undeva.
Am încercat sa îl târăsc pana la mașină sa sun la salvare dar nu am semnal sa urlu după ajutor.
Toate metodele posibile dar parcă îmi pierd constinta.

Totul în jurul meu se spulbera pana când am auzit telefonul lui Alan sunând ERA ANDREW

-Am nevoie de tine Alan a fost împușcat.
-Ce? Poftim? Cum?
-Nu stiu multe, te rog cheama ajutoare.
Spun eu plângând
-Unde sunteți?
-La o cascadă lângă pădurea centrala nu știu locația exacta.
-Preseazăi material pe rana vin cât de repede pot

Îmi rup geaca și o presez pe rana lui Alan.

-Te rog Alan trezește te. Spun eu cu noduri în gât
-Luați o. Spune cineva în spatele meu

Ma întorc și vad 5 bărbați mari și înalți cu cagule uitându-se la mine.

-Cine sunteți? Întreb eu speriată

Ei nu îmi zic nimic doar vin ma ridica și ma duc spre o duba neagra.

-Da-ti mi drumul. Spun eu încercând sa scap
-Adormiți o e prea agitată. Spune unul dintre ei și apoi o durere îmi invadeaza mama și totul se face negru în fața mea

E o decizie luata repede sa încerc sa continui cu ambele povesti.
Aruncați un ochii și la IUBIRE SI RAZBOI va rog
Va pupicesc spor la citit 🥰