În adâncul serii, când umbrele se-ntind lente,
Dragostea târzie își găsește calea blând și fierbinte.
Ca o floare rară, ce-și deschide petalele spre lună,
În sufletele noastre, se naște o iubire ce-nfioară și strălucă.
Prin zâmbete timide și priviri ce se împletesc,
Descoperim că dragostea târzie e tot atât de dulce.
Cu rădăcini adânci, ce se strecoară printre ani,
Ne înțelegem și ne completăm, ca doi stropi de rai în oceanul fără sfârșit de vise.
Nu contează că timpul a trecut sau că anii s-au dus,
În inimile noastre, flacăra iubirii nu se stinge nici acum.
Fiecare clipe este o poveste nouă,
A dragostei târzii, ce ne umple viața cu lumină și bucurie greu de descris în cuvinte.
