Pactul Răzbunării

♛2.𝔓𝔲𝔯ă î𝔫𝔱â𝔪𝔭𝔩𝔞𝔯𝔢♛

Jose

Mă aflam într-o oază culinară, LALA'S, un restaurant argentinian din inima vibrantă a Los Angeles-ului. Iar privirea îmi era atrasă de fereastra înaltă ce dezvăluia silueta impunătoare a firmei în care îmi dedicam viața. Gândurile îmi sunt oricum pline de neliniște și confuzie în timp ce îl aștept pe Mădălin Stoian, care m-a implorat de la moartea tatălui meu să ne întâlnim. Dar mă tot întreb cum a putut tatăl meu să-mi ofere o asemenea responsabilitate? Cu două zile înainte ca el să moară, a intrat în biroul meu ținând în mâna stânga un aparat de distorsionat vocea, iar în mâna dreaptă un document.

M-a pus să-l semnez, după care mi-a spus ca în câteva zile voi primi un plic și va trebui să am grijă pe mâna cui ajunge. Înainte să plece din birou, mi-a înmânat un set de opt chei având pe fiecare tipărit câte o literă: "S.U.P.R.E.M.O.S". I-am aruncat o privire, însă acesta mi-a urat un simplu: „Succes fiule!". Îmi încredințase conducerea agenției unde m-am dedicat ca detectiv timp de un deceniu. Îmi dărui titlul de șef suprem, o poziție ce venea cu o greutate pe care nu o anticipasem.

Ceea ce nu am înțeles de la început, au fost regulile. Iar acum, le pot schimba după bunul meu plac. Îmi sorb liniștit din ceașcă de cafea, cand observ la una dintre mese un chip cunoscut.

Să fie chiar ea? Evident. Este unica Elena Stoian, ființa care mi-a furat inima și a uitat să mi-o înapoieze. În momentul în care mi-a sunat telefonul și am răspuns la acea mini conferință online, un val de fiori m-a străbătut, precum un curent electric ce mi-a zguduit ființa. Ea era acolo, la câțiva pași de mine, privindu-mă. O simțeam... Chiar și după atâta timp, simțeam când era în apropierea mea. Părea uimită să mă vadă, ne-am privit câteva momente în tăcere înainte ca ea să plece în grabă.

O dragă Elena, nu mi-am mai permis de multă vreme să îți pronunț numele dar am avut grijă de tine în tot acest timp. Dacă ai ști tu, câte alegeri am făcut doar ca să fi tu bine. Nu am regrete că te-am înlocuit o perioadă, însă soarta mi-a surâs din nou în față. După cinci ani de la înmormântarea soției mele, ai apărut. Oricum din acest moment îmi voi face o promisiune.

Tu niciodată, n-ai să ști cât de mult... Te-am iubit. Niciodată!

Credeam că ai înflorit în schimb, te-ai ofilit scumpo, cine ți-a făcut asta v-a suferi cumplit. Nu ar trebui să gândesc așa dar tu...ai trezit ceva în mine în acest moment. Ceva ce a adormit cu mulți ani în urmă. Încă simt cum îmi curgi prin vene, iar dacă ai pleca din nou, m-ai lăsa în cele mai cumplite dureri Elena.

Aproximativ după jumătate de oră de la plecarea Elenei, Mădălin își face prezența. Celebru doctor se află chiar în fața mea privindu-mă încruntat și evident agitat.

  — Bolivar, îmi spune și-mi strânge mâna care i-o întind de cum se așează.

  — Stoian, îi spun zâmbind. Deci? Cu ce ocazie?

  —  Jose, o să trec direct la subiect dacă nu te superi.

Dintr-o dată m-a cuprins o stare aiurea. De parcă nu aș fi pregătit pentru ceea ce urmează să aud. Dar asta e imposibil. Am văzut și am auzit destule încât să fac față oricărei provocări.

  — E vorba despre Vanessa. A intrat într-o bandă periculoasă. Iar problema stă în felul următor. Aceasta s-a dat drept Elena, în mai multe rețele de genul. Și în total le-a făcut o pagubă de 400.000 de milioane de dolari. Acum e căutată de tot felul de traficanți și oameni care ar fi în stare să îi smulgă și inima pentru a le înapoia banii sau...cine știe.

Mi-am dus mâna în jurul inimii și am strâns pumnul, simt o durere în zona asta de parcă m-ar zdrobi.

  — Când ai aflat asta? Întreb cu o voce răgușită, încercând să-mi controlez furia.