26 Decembrie 1962

15 3 10
                                    

Bună dimineața!

Doamne!

Ce este oare în sufletul tău, iubitule? M-a îngrozit vocea ta. Câtă neliniște și câte gânduri negre să sălășluiască într-un singur om... Aș da și ultima suflare să fac ceva, dar nu știu ce, ca să te pot liniști. A venit d-na Enescu. Voi scrie diseară.

Am stat toată ziua în cămașă de noapte și am făcut curățenie de migală (cutii și cutiuțe, să fiu precisă), iar după-masă a venit prietena mea, Pisica. Am fost în gândul meu, în neliniștea mea, în durerea... mea. Doar câteva telefoane date și primite mi-au mai adus aminte că nu mă găsesc pe o mică insulă robertsoniană* ci de fapt în ,,casa mea''.

           La ora 18:00, rămânând iar singură, am sunat la fam. Stoican. Am sfârșit prin a mă duce la ei, de unde am venit acuma, tocmai la ora 23:00. Ți-am spus eu că nu mai pot sta singură nici măcar un minut (am sunat la ei imediat după ce a plecat Pisica).

          Și colac peste pupăză, pe lângă faptul că mă doare sufletul, m-au durut zilele astea și stomacul, ficatul, etc. Am mâncat mult, dar mă simt bine, cred? Poate am ajuns să-mi placă durerea, mă mai face să uit că nu ești aici. Ne mai despart doar câteva zile.

            Și de fapt, iubitule iartă-mă că mint, eu nu sunt singură deloc. Sunt cu dragostea ta, cu tine peste tot și nimeni nu este iubită așa ca mine, așa cum sunt eu, așa cum mă iubești tu. Te sărut și te  iubesc mult, mult de tot. Îmi este tare, tare dor de tine.

            Vino în visele mele, iubitule, te aștept la noapte. Să nu mă dezamăgești... O să vii, așa-i? Știu că o să vii. Te aștept.

Fie-ți somnul ușor,
Noapte bună!






_______

*robinsoniană – bunica se referă la insula pustie a lui Robinson Crusoe, cea pe care personajul a eșuat.

        

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 07 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Scrisori Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum