Scrisori

Crăciunul!

         Iubitule,

        Îți spun încă o dată ,,La mulți ani'', dacă nu în persoană, măcar aici.  Poate nu ai simțit până acum războiul rece dintre mine și telefon; mă inhibă – nu pot să-ți spun nimic din ceea ce simt. Mi se pare că vorbesc pe o voce falsă, care nu e a mea, care vine din afară și mă contopește fără voie, luându-mi locul și adevăratele cuvinte pe care vreau să ți le zic. Iartă-mă pentru această răceală nejustificată, pe care acum, cu cât scriu, îmi dau seama că sigur o simți și tu.

        Iartă-mă, dar nu pot altfel...

       Dimineață am fost la biserică. La birou am simțit atmosfera de sărbătoare – de fapt, ca să zic pe șleau, ne-am ospătat ca atare și nimeni n-a ridicat un deget. Nu s-a lucrat nimic. Am vorbit cu Pau, sora mea; cred că îi pare rău că m-a lăsat singură. Și mă bucur. Mă bucur că-i pare rău.

             Aseară am aranjat cu zor prin casă și apoi, ceremonios, mi-am așezat și masa, apoi am trecut la baie – o apă fierbinte, să-mi topească pielea de pe os, așa cum îmi place mie cel mai mult. Atunci ai sunat și tu.

             Ce departe ești!

A venit vecina cu șorici și vin, apoi a venit și nenea Stoican cu sarmale și ...porcării!!! Am mâncat pe săturate.

A sunat Luci. S-a supărat că am păcălit-o că mă duc în Giurgiului. Nu știu de unde o fi aflat, sau poate chiar eu m-am dat de gol după tot vinul băut la cină.

Programul la televizor – trebuie să recunosc – f. bun, demn de sărbătoare.

Față de orele 15:00 când am ajuns acasă, mă simt bine, chiar foarte bine. Neașteptat. Să nu mă-nțelegi greșit vreodată pentru că pot spune că mă sunt foarte bine și în lipsa ta, fără tine. Cumva, știu că nu e adevărat, însă trebuie să-mi ,,creez'' singură acest foarte bine, altfel ar însemna să intru într-o vrie, o stare de inerție, un corp umblător fără de suflet, doar cu gândul la tine. Ar fi frumos poate să viețuiesc așa, până la urmă, e minunat gândul care te conține pe tine... Dar trăim în vremurile acestea ,,minunate'' care nu ne lasă să simțim pe cât am vrea și am fi noi în stare.

Am aprins luminițe, lumânări și artificii. Te-am crezut o clipă aici, pentru că le-am aprins doar pentru tine. Știu. Nu înțelegi de ce, nici eu; doar mi-am păcălit sufletul prost. Pentru că nu ești aici, și nu vei fi prea curând.

Te sărut dragule,

Noapte bună!