Jimborror

Final girl

08:37 P.M. 9 August 2026

Mateea a încremenit când a auzit cuvintele lui Jenny. Se uitau una la alta, ochii lui Jenny lăcrimați au dispărut, iar în locul lor a apărut dorința de a ucide, de a scăpa basmaua curată. Mateea s-a retras ușor înapoi, asigurându-se că nu are nicio pată de sânge pe salopetă sau pulover. Jenny a urmat-o, cuțitul din mâna ei purta sângele lui Deni și al Roxanei.
-Mateea, nu ai fost chiar una dintre cele mai bune prietene de ale mele, dar știu că te-ai străduit. Îți dau maxim cinci minute să fugi și să te ascunzi. Îți dau o șansă să supraviețuiești.
Imediat, aceasta și-a pus rapid converșii în picioare, împreună cu jacheta de pe umeraș și cheiile de la dubița lui Jenny. Avea de gând să scape cu ea, sperând că nu va da peste niciun polițist, deoarece nu avea permisul la ea și nici timpul necesar ca să-l caute.
A rotit cheia și a apăsat pe accelerație. Nu știua unde merge, știa doar că trebuia să se îndepărteze de satul ăla și să scape de Jenny, adevăratul criminal. Fața îi era udă de la cât de mult a plâns, spunându-și că nu avea să moară, nu putea să moară. Părul îi era ciufulit și mintea uneori i se ducea la ce a spus Jenny. De ce o lăsase fix pe ea? De ce îi dăduse fix cinci minute ca să scape? Care era planul ei? O urmărea cumva?
Încurând aflase de ce Jenny i-a dat "o șansă" să scape. Dubița rămăsese fără motor fix în pădurea în care Ana murise. Și-a dat seama că defapt Jenny știa ce voia să facă. Știa că o să ia dubița și știa că avea să iasă prima dată din sat. Atunci când a omorât-o pe Roxana, s-a asigurat să scoată destulă motorină încât mașina să se oprească fix la pădure.
Mateea știa ce avea de făcut, trebuia să se lupte pentru viața ei, să se lupte pentru Kenia, pentru Roxana și pentru Deni. A verificat dubița, unde a găsit o bâtă de baseball, perfectă pentru a zdrobit capul, și o laternă, în rest nu era nimic, cel mai probabil Jenny a pus "arma" și lanterna acolo intenționat.
A intrar în pădure, inima îi bătea încontinuu, avea multe emoții, nu mai ucisese pe cineva până acum și nici nu mai fusese urmărită de un criminal în serie. Mergea lent, cu bâta mereu pregătită de atac. Încerca să nu facă mult zgomot, dar anxietatea îi era dușmană, la fiecare sunet minuscul se întorcea în spate și înapoi. Lumina lanternei se ducea ba în stânga, ba în dreapta, ba în față, ba în spate. Fața îi era transpirată chiar dacă afară chiar era frig pentru luna August.
După aproape jumătate de oră, însfârșit a auzit clasicul sunet pe care ucigașul îl făcea. Și-a fixat lanterna pe tufișul din care o bucată de cap blond se putea vedea.
- Te văd blondă proastă și gotică care se taie pe mâini ca să-și sugă propriul sânge.
- Mai bine zis, eu te-am prins, ai pierdut!
- Ba nu încă!
Mateea a țipat cu bâta gata să o lovească pe Jenny, care tocmai ieșise complet din tufiș, dar mișcarea pe care avea să o facă, a luat-o prin suprindere pe Mateea. În loc ca bâta să nimerească capul, a ajuns direct în mâna lui Jenny, astfel blocând-o.
- Ce naiba?!
- Nu te așteptai la asta, nu-i așa, pizdă proastă?
Jenny fix atunci a înjunghiat-o, Mateea scoțând un urlet de durere.
- NU!
- Ba da, Mateea! Însfârșit îmi primesc ce merit, pace, liniște și libertate!
- Nu e corect! Mereu am încercat să...să-ți fiu alături, am încercat tot ce mi-a stat în putință să-ți fiu acolo mereu precum Roxana, chiar dacă ne cunoaștem doar de trei ani. Mateea a început să plângă, știa ca avea șanse să scape, mai ales că acum era rănită și apăsa pe rană ca să nu mai piardă sânge.
Jenny a devenit în schimb vulnerabilă, nu se aștepta ca Mateea să zică chestia aia. A simțit cum corpul i se slăbește, scăpând cuțitul pe jos. Profitând de ocazie, Mateea a luat cuțitul cu o rapiditate supremă, astfel ducându-se cinci pași înapoi și îndreptând cuțitul spre Jenny. Era furioasă, determinată să scape, Jenny în schimn, doar se holba la ea, fără nici o expresie pe fața ei.
- Ai câștigat, ești supraviețuitoarea acestei povești, mare curvă ce mai ești și tu.
Mateea nu a zis nimic doar s-a uitat în ochii ei, arătându-i degetul din mijloc. Ce curios, Mateea purta inelele Keniei. Chiar dacă mereu își purta propriile inele, de data asta le purta pe ale victimei "greșite".
- Mișto inele.
- Mișto număr de cadavre.
- Ce? Nu ai de gând să mă omori? A rânjit Jenny văzând că i-a atins un punct sensibil.
Mateea s-a apropriat de es, cu cuțitul puternic strâns în mână. Oricât de mult se abiținea să nu plăngă, nu putea, totul era prea mult. S-a uitat direct în ochii lui Jenny, fețele aproape atigându-se la cât de aproape erau una de cealaltă.
- Fiecare sunet, fiecare șoaptă sau umbră din întuneric, eu voi fi acolo urmărindu-te și așteptând să primești ceea ce meriți, voi fi fantoma care va aștepta toată viața ta, bântuindu-te, voi creea frică pentru tine, voi fi unicul tâu coșmar.
Jenny s-a uitat confuză la Mateea. Și fix atunci, în momentul acela, a luat cuțitul, iar Mateea și-a tăiat propriul gât, sângele sărind direct pe toată fața lui Jenny, precum un jet de apă. O ultimă lacrimă a putut fi observată curgându-se pe fața Mateei, atunci când corpul a căzut pe pământul verde, iar sângele a încetat să mai curgă.
Măcar avea să rămână conectată cu natura pentru totdeauna, așa cum își dorise mereu.

Supraviețuitori rămași :

1. Ana : 🥀
2. Mateea : 🥀
3. Jenny : 🌹
4. Roxana : 🥀
5. Kenia : 🥀
6. Dani : 🥀
7. Flavian : 🥀
8. Camelia : 🥀
9. Denisa : 🥀