◇ 2. Fugiți din calea gloanțelor ◇

36 4 2
                                    

,,Și ea îl privea recunoscătoare
pe chipeșul eliberator
și era gingașă precum o floare
înrourată-n răzor."

- Gheorghe Palel, Perseus






Ochii Malikhai erau acum fixați asupra locului în care în urmă cu câteva nopți zăcea trupul bărbatului înjunghiat. Ducând al treilea pahar de gin cu gheață la buze, realiză că acest aspect nu o impresionează absolut deloc și nu îi atinge absolut nicio coardă sensibilă. Sângele fusese curățat la perfecție, iar acum podeaua era acoperită de pași dansanți și stele de glitter îndoite la colțuri. Termină conținutul paharului dintr-o gură și mai ceru încă un rând, pentru că încă vedea clar și asta însemna că ceva nu era suficient, că ceva nu era în regulă. Barmanul deja o știa. Toți deja o știau, deși ea personal nu interacționa cu nimeni. Nu căuta interacțiune, ci însingurare.

Muzica era una întotdeauna una proastă și era dată la un nivel asurzitor, ceea ce era perfect. Nu își mai putea auzi nici măcar gândurile, ceea ce era mai mult decât perfectul. Cu un gest dezinhibat, se trezi urcată pe bar, sub asediul fluierăturilor și aplauzelor. Își dezbrăcă geaca și și-o aruncă pe un scaun aleatoriu, lăsându-și capul pe spate și ridicându-și mâinile în aer, făcând o baie imaginară în lumini neon și în fum colorat. Tricoul alb i se ridică puțin peste abdomen, iar dacă cineva ar fi fost suficient de atent la ea o clipă, ar fi observat că pielea ei era brăzdată de cicatrici și foste amprente ale suferinței și violenței acerbe. Cândva, acele semne o rușinau îngrozitor. Acum nu îi mai păsa deloc. Cândva, acele semne i-ar fi putut aduce moartea. Acum nu mai contau pentru ea, așa cum nimic nu mai era cu adevărat important în dansul himerelor bete.

Dansase fără noimă și fără oprire, fără echilibru și fără răsuflare, atrăgând privirile bărbaților amețiți ca niște magneți de mare tensiune. Un neon sângeriu îi spintecă pieptul ca o sabie, iar în blurul alcoolului, își aminti cum lanțurile o loveau fără milă în temnițele din Iadul sirian, închisoarea Tadmor. O altă lumină îi traversă obrazul și simți din nou cum acel baston o pocni peste față la Cantină după ce se luase în gură cu un gardian abuziv, cum deținutele formaseră un cerc uman de galerie susținătoare a acelei lupte și cum sângele îi inundase gura și nările. În flash-uri amețitoare între prezent și trecut, ajunsese cu o mână agățată de bară și cu câteva șuvițe de păr lipite de colțurile buzelor întredeschise. Cu mintea vraiște, nici nu realiză când lângă ea s-au mai teleportat alte două femei, ambele în costumele bikini paietate în siclam. Una dintre ele i-a întins un pahar apetisant într-o nuanță tentantă de turcoaz, iar cealaltă doar dansă cu senzualitatea unei feline prădătoare lângă ea.

A acceptat paharul și a golit jumătate din prima, simțindu-și gura inundată de o dulceață puternic alcoolizată, în timp ce blonda platinată se lăsă pe vine pentru a-i trasa cu vulgaritatea unei dame de lux conturul siluetei. Malikah râse, având prea puțin habar de ea însăși, deși simțea un nod dureros în stomac și o nevoie disperată de a se retrage de sub atingerea apăsătoare a străinei în paiete. Câteva momente mai târziu, blonda ajunse la același nivel al privirii cu al ei, iar atunci o recunoscuse. Era dansatoarea aia băgăcioasă. Aceeași care îi ținuse lecții nocturne de moralitate îndoielnică. Avea acum pupilele enorme și părea că privește fix prin ea; o păpușă frumoasă cu care se dăduse de toți pereții. Cu adevărat, Club '66 era un mic pod plin de jucării stricate. Aici puteai găsi ceea ce celorlalți nu le mai trebuia. De fapt, îi puteai găsi pe cei care nu mai trebuiau nimănui.

- Nici tu nu te-ai călugărit între timp, continuă Malikah să râdă, deși nu exista nicio urmă de veselie reală în râsul ei. Blonda scutură din cap în semn de negare, sclipiciul de pe pleoapele ei strălucind fragmentar în jocul reflectoarelor mișcătoare din tavan. Acum toată luciditatea ei pălise, lăsând loc unei euforii nebunești și absurde. Zâmbetul i se lărgi și Malikah a putut remarca faptul că avea colțul gurii spart, deși se străduise să ascundă lovitura cu o grămadă de fond de ten și ruj.

Club '66Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum