~Kira Adams - O adolescentă de doar 17 ani, jumătate româncă și jumătate coreeancă, care are anxietate socială și este criticată de aproape toată lumea. În ciuda acestor lucruri, pe ea, o vezi mereu cu zâmbetul pe buze. La vârsta de 13 ani a fost ne...
── Hey, mâine este Duminică, nu vrei să stai aici măcar până mănânci?
Întreabă Jungkook.
── Nu vreau să vă deranjez.
Spune Kira timidă.
── Nu mă deranjezi.
── Bine atunci....
── Poți să te așezi lângă mine, nu te mănânc, promit.
Spune Jungkook râzând făcând-o pe Kira să se simtă puțin mai bine.
Aceasta se așează în pat lângă Jungkook, sprijinându-se cu spatele de tablia patului începând să mănânce liniștită din ramen în timp ce se uita și ea la filmul pe care l-a pus Jungkook.
── Ai grijă, este posibil că încă să mai ardă.
O atenționează Jungkook pe fată.
── Nu arde chiar atât de tare.
Spuse fata după continuă să mănânce.
Aceasta mânca cu poftă, gândindu-se cât de bine gătește bărbatul de lângă ea. Jungkook se uită la film și zâmbii cu gândul că fetei chiar îi place având în vedere că mâncă.
── Cum este?
Întreabă Jungkook zâmbind fetei.
Kira se opri din mâncat vrând să îi răspundă bărbatului.
── Este foarte bun.
Spune fata zâmbind. Jungkook a fost foarte mulțumit de răspunsul pe care l-am primit.
── Mă bucur că îți place.
După ce fata a mâncat,a mai rămas puțin cu Jungkook continuând filmul. Aceștia au râs pe tot parcursul filmului.
Jungkook nu mai auzii nimic de 5 minute, acesta s-a întors către Kira vrând să vadă ce face. A rămas surprins văzând-o pe fată că doarme.
JUNGKOOKPOV
Se pare că a adormit. Oare să o trezesc?
Mă uit la ea , văzând-o cum doarme,este atât de liniștită,cred că a fost obosită. Ar fii mai bine să nu o trezesc.
Cred că o să mă duc să dorm altundeva,nu vreau să o deranjez. Hmmm... dar nu-mi place să dorm pe canapeaua de jos. Oare o să se supere dacă o să dorm în camera ei? Sper să nu.
Mă dau cu grijă jos din pat,o învelesc mai bine cu pătura,iar tv-ul o să îl las aprins,poate o să se sperie dacă o să se trezească noaptea în întuneric.
Mă mai uit o dată la ea înainte să plec și să închid ușa.
[...]
De ce noi oamenii după ce ne obișnuim cu viața pe care o aveam incepe să nu se pară monotonă? De ce vrem mai mult chiar dacă aoenilor din jurul nostru și-ar dorii să aibă ce avem noi?
De ce pentru alții viața pe care o au unii oameni li se pare ceva extraordinar,iar noi cei care o avem vrem să scăpăm din ia și să luăm o pauză sau ,de ce ne dormi mai mult?
E păcat că noi oamenii umblăm după mai mult după ce ,,avem nevoie" fără să ne dăm seama că deja avem tot ce ne trebuie?
Poate că unii oameni nu o să se regăsească dacă le pun aceste întrebări,dar eu... Eu de ce fac toate astea? De ce mă regăsesc? De ce vreau mai mult decât am, deșii am tot ce am nevoie? Ce-mi doresc cu adevărat?
Mi-aș dorii că cineva să-mi răspundă la toate întrebările pe care le am,dar cine ar fii în stare să-mi răspundă? Un om singur nu ar fii în stare! Dacă aș avea o dorință aș vrea ca să pot vorbii cu Dumnezeu măcar pentru 5 minute.
── Hmmm.... Ar trebuii să dorm și să nu mă mai gândesc la chestiile astea,poate cândva o să mă mulțumesc cu ce am.
Mă întorc pe partea stângă încercând să dorm în patul ei . Poate că ar trebuii să-mi pun și eu niște lumi în cameră la mine, parcă mă liniștesc aceste lumini.
[...]
── Bună dimineața,Kira.
── Bună dimineața,domnule Jeon.
Îmi răspunde Kira roșie la față. Oare e din cauza la cum am dormit aseară unul în cameră celuilalt?
KIRA POV
Oh ,Doamne.... De ce a trebuit să stau adesea cu el și să mă mai ia și somnul în camera lui,din vina mea a dormit într-un alt pat în care cel mai posibil a fost inconfortabil pentru el. Cred că aseară a fost nervos pe mine și că probabil și acum e...
── Ești ok?
Mă întreabă bărbatul din fața mea cu părul ciufulit și îmbrăcat în pijamale. Arată atât de... Drăguț și sexy în același timp. Pentru câteva secunde am rămas blocată uitându-mă din cap până în picioare la el. O,Doamne ,ce tot fac?
── Kira, mă auzi?
Mă întreabă Jungkook ,uitandu-se puțin ciudat la mine.
──...Da ,sunt bine.
Răspund, după mă duc repede către scări vrând să merg la mine în cameră, cu mărul pe care îl aveam deja în mână,urc repede scările uitându-mă în spate vrând să văd dacă vine după mine, însă nu vine ,se pare că a rămas la bucătărie. Cât mă bucur că nu a venit.
Intru la mine în cameră și mă arunc pe pat. Oare la ce se gândește acum? Nu înțeleg de ce s-a întâmplat totul dintr-odată,de ce trebuie neapărat să stau cu el...
Puteam să stau și sigură,sunt destul de capabilă să am sigură grijă de mine.
Și de ce e atât de drăguț cu mine? Dacă doar se preface din cauza că tata este prietenul lui? Nu pot să am încredere în el ,o să încerc să stau mai mult în cameră ,,mea". Sau... Dacă nu e nimic în neregulă și doar aberez? Hmm e frustrant, rău...
AUTOR POV
── Oare ce are fata asta în cap? De ce era atât de agitată?
