III

2 1 0
                                    

In timp ce inaintam pe holurile cladirii, am auzit pasi in ecou. La capatul unui hol am intalnit 4 adolescenti, 3 fete si un baiat. Aveau in jur de 14 sau 15 ani, zambeau si se uitam la mine cu un aer confuz.

-Buna ziua, am vazut un anunt despre niste anume lectii de pian, fara alte detalii incluse. Poate ma puteti indruma voi spre unul dintre profesori ?

Una dintre fetele din grup a facut un pas spre mine, putin confuza.

-Lectii de pian ? Inteleg. Daca sunteti amabil sa asteptati aici cateva momente, o sa aflu despre ce este vorba.

S-a intors inapoi la grupul ei, au inceput sa vorbeasca despre ceva in soapta, fara sa schiteze vreun gest sau expresie faciala. Au vorbit asa cateva minute bune. Intr-o fractiune de secunda cat atentia mea nu a mai fost orientata catre ei, s-au facut nevazuti.
Am ramas acolo pret de inca cateva minute, uitandu-ma de jur imprejur si facandu-ma comod cu acel loc care imi starea fiori dar si curiozitate.
Am auzit o usa deschizandu-se undeva la capatul unui hol de la etaj si am mers catre sunet. Nu credeam ca vreo usa din acel loc rezistase anilor. Am gasit scarile in spirala ce urcau pana la primul etaj si am continuat sa merg pana unde credeam ca am auzit sunetul. Ajuns pe palier, am zarut o silueta in departare si m-am indreptat spre ea.

- Buna, am vorbit acum cateva minute cu niste copii in legatura cu niste lectii de pian care ar putea fii sustinute aici, dar nu am primit nici un raspuns. Poate ma poti ajuta tu?

S-a uitat la mine asa cum te uiti la un apus dintr-o zi de vara. Avea in jur de 25 de ani am presupus eu, apropiata de varsta mea in orice caz. Niste trasaturi foarte bine definite, un par blond deschis si niste ochi albastrii care se uitam nu doar la tine, ci direct in sufletul tau. O expresie melancolica ii era asezata pe chip.

- Nu-i asa ca-i frumos?
M-a privea in ochi si parca intrezaream lacrimi in ai ei
- Locul asta, lumina difuza care patrune in interior si atmosfera pe care ti-o inspira.
A continuat, mutandu-si privirea spre una dintre ferestrele de pe hol.

- Chiar este ceva diferit la locul asta, ceva ce nu am mai intalnit pana acum. Eu sunt Alex, am omis sa ma prezint.
Se uita la mine iar si zambi.

- Spune-mi despre tine, Alex.

- Cu ce vrei sa incep ?

- Cu inceputul. Zi-se ea si ma invită sa iau loc pe o bancuta, langa ea.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 19 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

In ritmuri de pianUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum