Obsesie

Cine ești tu?

Urlă alarma...încerc sa mă trezesc la realitate,aparent mahmur sunt,dar nu mai mult decât mă așteptam.

Urăsc diminețile,urăsc să mă trezesc dimineața,am fost un uliu de noapte dintotdeauna.
La naiba,până și programul mi l-am ales așa:
14-22 o săptămână și alta săptămână 14:45-23.00
Numai că la doua săptămâni ar trebui sa mă duc si sâmbătă dar de dimineața.
Dar  nu mă duc,momentan proiectul e nou si se iartă.
Cum se iartă și când e frumos afara și sufletul meu efemer dorește la mare.
Mă dau lovit,îi dau cu blablacar si dus sunt.
Pentru cei bogați blablacar e un "ia-ma nene" dar pe o aplicație.

Se duce cutare în cutare loc și te ia și pe tine sarakie care nu ai coteț ca el și tu ii dai acolo sa își ia și el o ciungă sau de juma de șaorma gagica-sii.
Banii lui,femeia lui.Speră el,cel puțin.

N-am fost în stare să dau de carnet,pentru că sa ii zicem așa:unde am lucrat 11 ani aveam 2 stații de autobuz și des mă duceam pe jos.

In plus,mă distrag repede mai ales la fuste scurte,deci mai bine să nu.
Azi sunt liber,drept urmare ori caut ceva teatru din acela alternativ ori îmi voi face veacul in Cișmigiu,sub statuia lui Eminescu.Ma duc nu prea,acum îmi amintesc că nu am cum,că nu sunt pensionar.
Apuc telefonul și îi dau un "neața" Ralucăi apoi mă gândesc cu groaza ca trebuie sa fac cumpărături,trei sferturi din salariu cred ca zboara intre Presto Pizza,Glovo si alte mizerii nesănătoase,mai ales ca am uitat un aspect important povestea asta a mea incepe in mirobolanta pandemie daca vi-o mai amintiți,deci suntem back in 2020.

Îmi răspunde gagica,spunând că "neața era când s-a trezit ea",în gândul meu,"da,exista oameni care cunosc ora 6 a ceasului probabil,eu nu vreau să știu asta niciodată."
Raluca de la drept,19 ani îmi zic.
"Ce gânduri perverse am eu cu tine măi fata",îmi zic și completez la mișto o declarație din aia daca mă oprește garda să întrebe pe unde colind.
Când mă gândesc acum prin ce vremuri am trecut,parca apreciezi mai mult orice lucru mărunt după un episod de genul.
In supermarket bahaosul vieții,distanta aia de 1 m pe care nu o respecta nimeni,neam mai băgăcios in seamă decât al nostru,mai rar găsești,până nu stau in sufletul tau nu se simt bine și alta nu.
Îmi adun niste mâncare pe care o arunc în coș, mă benoclez pe acolo și mă pun la coada kilometrică,plictisit mai abitir decât paznicul pe care îl ia somnul in curând de la atâta scanare de indivizi sa vadă daca au temperatură.
Scap mai repede decât bănuiam și mă îndrept din nou spre cripta-mi funerara din spate de la Mc de la Costin Georgian.
Work from home because pandemie la cel mai infect proiect posibil,o firma de telefonie din Elveția,care oferea asistență prin telefon la lucruri pentru care altele aveau oameni care mergeau la fața locului sa le rezolve.
Dar cum au găsit sclavi in Romania,de ce nu sa se folosească de ei?
Deasupra mea o familie cu 2 demoni de copii care au transformat apartamentul in parc sau loc de joacă,joac-o și p-asta!
Orice zi liberă departe de urlete clienților era mirifica dar ce te faci cu demonii că dădeam televizorul la maxim pe vreun canal de muzica să nu îi aud...
Mănânc nește ceva,apoi plonjez in pat și o întreb pe Raluca de vorba,am vorbit ceva și începea să devină tot mai interesantă,a fost un mod plăcut de a petrece ziua,care altfel,ar fi fost în mod cert teribil de plictisitoare.
In următoarele zile cumva a devenit rutina să vorbim destul de des,se vede că avea suficient de mult timp liber ,eu printre apeluri cu dezaxații vieții îi mai scriam una alta,ea îmi povestea despre ce cărți citea,despre viața ei în general,simțeam că ne apropiam cumva,ceea ce e cert e că la un moment dat a încetat să mai răspundă,cu toate că profilul rezultă încă activ,drept urmare am incetat sa ii mai scriu și eu pe principiul:"Cine ești tu,de ce ai apărut,ce ai vrut dar mai ales așa se dispare, măi frate?"
Am mai avut experiențe de genul pe aplicații când tipa dădea block,gen când era vorba de întâlnit,dar wtf i mean,doar vorbeam măi Raluca măi.
Viața și-a urmat cursul,să zicem că obișnuința e a doua dragoste cum se spune și mi-am văzut de treabă,dar cumva mă enerva gândul că această ființă a decis să dispară așa subit și fără explicații,mai ales că îmi era datoare și cu o supă,ca asa a promis cand eram eu "bonlav" odată.
Așa că mă decid sa ii scriu undeva prin septembrie, întrebând-o ce face.
Surprinzătoar mi-a răspuns și când evident am întrebat de ce a dispărut mi-a răspuns "ne apropiam prea mult și nu mi-a plăcut".
"Cine ești tu?"....