Gândește înainte să iubești.

Inceputul. I

-O Doamne, nu cred, de când aşteptăm momentul acesta, o să avem o familie mult mai mare şi mai fericită de acum în colo.
-Da este o veste bună, numai că nu uita noi nu suntem împreună official şi va ieşi urat din partea părinţilor nostirii.
-Da şi acum ce ai vrea, să uit de copilul astă, să uit că ni-l doream aşa de mult?
-Poate fi şi asta o variantă.
Ok, gata, acum luăm o pauză din discuţia noastră şi va prezint cam ce se petrece cu noi.
Eu sunt Daria, o fată de 20 de ani, şi sunt împreună cu Vlad, cam de 3 ani.
După cum aţi observat parintii nostri au o problema cu noi, şi nu vor să ne înghită relaţia. Dar noi ne iubim şi am hotărât să nu ascultăm de ce zic ei aşa ca ne-am mutat împreună,si din marea noastră dragoste s-a ajuns la asta. Şi acum suntem curioşi ce vor spune părinţi.
-Adică vrei să zici ca eu să fac avort?[Daria]
-Ar fi o variant. [Vlad]
-Mă tu ai o problema la cap am observat, dacă tot suntem pe aici ce zici să îţi facem şi ţie un control? Da la cap. [Daria]
-Hai mă Daria nu glumesc, noi şi aşa nu o ducem bine iar tu vrei un copil, părinţi nu ne acceptă şi aşa iar tu vrei să le zicem şi de copil. Mai avem timp de copii şi mai încolo. [Vlad]
-Nu deci nici să nu te aud. Eu vreau copilul şi punct! [Daria]
-Bun tu îl vrei, dar e şi al meu, eu dacă nu îl vreau? [Vlad]
-Mă omule, du-te culca-te că îţi e rău, şi vorbim când te trezeşti. [Daria]
-Nu nu am nimic, eu chiar nu îl vreau. [Vlad]
-Bine, atunci lasă că îl păstrez eu şi tu nu ai sa il vezi, nici pe el da nici pe mine. [Daria]
Daria pleaca în goana de la spital şi se duse acasă la părinţi ei. Plângând în hohote sună la uşa părinţilor ei.
-Daria, ce e cu ţine? [Mama]
-Mama pot să îţi spun ceva? [Daria]
-Da sigur, dar nu mai plânge. [Mama]
-Mama eu şi Vlad ne-am certat. [Daria]
-Da şi ce e rău în asta? [Mama]
-Mama sunt însărcinată şi el nu vrea copilul, mi-a spus să fac avort dar eu nu vreau, şi am plecat de acolo spunandu-i că nu o să îşi vadă copilul, dar nici pe mine. [Daria]
-Ai făcut exact ce trebuia. [Mama]
-Dar mama, de ce mă simt de parcă aş fi făcut ceva greşit? [Daria]
-Să ştii că nu ai făcut nimc greşit, eşti o mama în toată firea observ. Ai renunţat la ce iubeai, şi ai ales copilu, pentru asta nu ai de ce să îţi faci griji. [Mama]
-Dar mama îl iubesc, şi acum parcă mă simt trădată, ştie cât îmi doream un copil dar el, a zis să scap de el. Mă doare cumplit. [Daria]
-Daria, nu uită că acuma vei fi mama, iar astă e cel mai frumos lucru din lume. Copilul nu are nici o vină, el merită să vadă lumina zilei şi să trăiască cât i-a fost dat, nu avem dreptul să îi decidem noi soarta. [Mama]
-Şi eu ce trebuie să fac acum, el m-a părăsite şi va trebui sa il cresc singură! [Daria]
-Nu uită că mă ai pe mine şi pe tatăl tău, care te putem ajuta.[Mama]
-Mama cum aş putea să vin pe capul vostru cu un copil, pana il nasc mă voi descurca, mă mut în apartamentul meu şi vad eu ce voi face. [Daria]
-Cum vrei tu, dar nu uita că noi suntem aici pentru tine. [Mama]
-Bine mama eu mă ducă că trebuie să îmi strâng lucrurile şi durează ceva timp. [Daria]
-Bine da ai grijă de tine.[Daria]
Daria cu ochii încă plini de lacrimi pleacă de la casa părinţilor şi se îndreaptă spre apartamentul ei si al lui Vlad.
Deodată în spatele ei apare o maşină neagră cu geamuri fumuri. Maşina se opreşte în dreptul ei iar şoferul lasă geamul în jos şi o întreabă:
-Nu te supără, nu şti pe unde ar trebui să o iau sa dau de strada ''X''?
Nici nu apucă să răspundă că din spatele ei vine un altul şi îi pune la gură un şerveţel, aceasta leşină. O bagă repede în maşină şi pleacă cu viteză.
Se opresc într-un loc pustiu şi foarte departe de oraş.
O scot pe fătă din maşină şi o pun pe scaun. În faţă ei un tip înalt cu o haine de piele, neagră stătea şi o privea cu atenţie, când observă că se trezeşte strigă:
-Şefu, veniţi că se trezeşte!
-Măi, măi, măi ce avem noi aici? S-a trezit cumva frumoasa adormită?
- Cine eşti tu!?
- Pai eu sunt, da sigur tu chear crezi ca iti voi spune cine sunt? Numele meu nu e important, asa ca taci si nu mai pune atatea intrebari.