Gândește înainte să iubești.

Plecarea III

Dupa ce acestia termina de cautat, si se asigura ca nu e nimic, se intoarse cu spatele la discutie, si deodata am iesit de sub bancheta, incarca pistolul si il indrepta spre unul dintre, ei, apasa pe tragaci, il incarca din nou, si il impusca si pe cel de-al doilea. Sunetul focurilor de arma rasuna in toata padurea.
Daria, arunca pistolul pe jos, si incepu sa planga, tremura toata, si pe chipul ei se citea cat de ingrozita era. Pana si cei de langa ea erau ingroziti de cea ce se intamplase.
-Va rog porniti masina si haideti sa plecam de aici. [Daria]
-Dar nu avem cum, trebuie sa sunam la politie. [Soferul]
-Daca sunam, ma vor aresta. [Daria]
-Nu putem pleca. [Soferul]
Daria se apropie incet de pistol, si il lua in mana, il incarca din nou si ii impusca si pe cei doi. Se urca la volan, si pleaca.
Aproape de sfarsitul paduri , aceasta cobara din masina si incepu sa cotrobaie prin porbagaj. Gasi un bidon cu benzina, il turna pe masina, si cu o bricheta aprinse masina. Incepu sa alerge, masina lua foc si in scurt timp exploda. Sunetul exploziei, o infiora si mai tare, pleca de acolo cat putu de repede. Merse un timp pana ce dadu de un drum principal, gasi un telefin public si suna un taxi. Taxiul ajunse in 20 de minute, o lua de acolo, iar aceasta ii spuse sa strada pe care locuieste. Acesta o duse acasa la ea.
Urca in bloc, intra in apartament, se pune in pat si incepe a planga in hohote. Constiinta ei o mustra extreme de tare, vinovatia pentru uciderea da patru personae, dintre care doua nevinovate, era extreme de mare. Vina, ura pentru sine se acumulau in mintea ei. Se facu liniste in apartament, nu se mai auzea plansetul ei, si nici tipetele, doar sunetul soneriei. Suna cat suna iar la usa nu raspunde nimeni, persoana aceea intra si o gaseste pe Daria, intinsa pe pat, lesinata, aproape nu respire.
-Hei, Daria, trezestete. (Ii da cu apa pe fata dar nimica.)
Suna la salvare, salvarea ajunge in 5 minute, o duc la spital. Dupa cateva minute bune medical iesi si anunta:
-Da, deci domnisoara s-a trezit, este bine, a trecut printr-un soc, dar este bine, iar copilul este inafara oricaruiu pericol.
-Domnule doctor, va multumesc, pot merge sa o vad.
-Da desigur, dar incet, este inca in stare de soc, aveti grija cu ea.
-Ok, multulesc doctore.
-Hei, Daria, esti bine? Cum te simti?
-Hei, Anna, da sunt bine, dar ce a zis doctor? Cum e copilu?
-El e bine, numai ca trebuie sa ai grija, a zis ca ai trecut printr-un soc, si de acum sa ai grija. Dar ce s-a intamplat? Cum ai lesinat? [Anna]
-E, nimic, am vazut la Tv o stire cu o masina care a explodat, si semana extreme de mult cu ce-a a parintilor mei, si am crezut ca e a lor. Si dupaia stiu ca am vorbit cu ei, si de acolo nu mai stiu nimic. [Daria]
Anna, e prietena mea de cand ma stiu, nu am mintit-o niciodata, nici eu pe ea, nici ea pe mine, dar acum trebuia.
Ea este o fata buna, cu o voce buna si blanda, inalta, si satena, ochii albastrii in care te pierzi, si un confident foarte bun, dar acum a fost nevoie sa o mint.
-A da tu sensibila aia, care se sperie din orice, de acum ai interzis la stiri, da tu daca vezi un animal calcat ai sa zici ca e al tau, si iar trebuie sa venim aici, si tu stii cat de mult iubesc eu spitalele. [Anna]
-O, da desigur, de acum am grija.[Daria]
Trebuia sa afisez acel zambet fals, pentru a nu-si da seama ca am patit ceva, dar mintea mea ma trada, ochii incepura sa lacrimeze, palmele sa imi transpire, si imi treceau prin minte chipurile, celor care i-am ucis.
-Daria, ce ai fata? [Anna]
-A, nimic, stii doar ca m-am certat cu Vlad, si acuma mi-am adus aminte cum era el langa mine. [Daria]
-E lasa ca trecem noi si prin asta, acum haide sa avem grija de un bebe. [Anna]
-Ok, haide. [Daria]
Ajunsa acasa la mine, incep sa caut un bilet de avion, ce-a mai rapida cursa, Anna, era in bucatarie, pregatea ceva de mancare, eu caut si caut, gasesc un bilet spre Japonia, cursa era maine la ora 5. Il cumpar, si cu prima viteza imi fac bagajele.
-Ce ai fata, doar nu pleci maine. [Anna]
-Ba da, ai uitat ca eu si Vlad ne luasem bilete sa plecam maine, in Japonia? [Daria]
-Ma tu ce ai? Sigur nu te-ai lovit la cap?[Anna]
-Nu am nimic ma, da cred ca uitasem sa iti spun si tie. [Daria]
-Halal prietena mai am si eu, pleaca si mie nu imi spune nimic. [Anna]
-Lasa scumpa mea, ca doar nu plec de tot am sa ma intorc eu..... odata.[Daria]
-Ok, hai ca tea jut, sa te pregatesti. [Anna]
Ma pregatesc eu, imi fac bagajele, pana noaptea pe la unu, Anna pleaca si ma lasa singura, ne luam ramas bun si incepem sa plangem. Era prima data cand ne desparteam, pana acum unde era ea, eram si eu, si invers. Si nu prea suportam noi gandul ca ne despartim. Dar eu incercam sa fiu puternica, stiam ca trebui sa aduc pe lume un copil, si trebuia sa o fac intr-un loc sigur, departe de amintirea unei crime, si departe de locul in care fusesem rapita.
Noaptea aceea nu am putut dormi, gandul imi era doar la persoanele ucise.Am deschis televizorul.
-In urma cu doua zile, cadavrele a patru personae, au fost gasite la marginea unei paduri, nu departe de locul crimei a fost gasita o masina incendiata. Politia crede ca a fost vorba de o sinucidere, dar inca se mai fac cercetari [Reporter]
O doamne, ce ma fac, cum am sa traiesc eu cu aceasta vinovatie pe suflet?
M-am gandit toata noaptea la asta.
Intr-un sfarsit se apropie timpul plecari mele, ma imbrac, imi iau valiza si plec. Ajunsa in aeroport, ma indrept spre cursa mea.
Privesc in jur, si observ o fata cunoscuta. Ma uita atent si imi dau seaman ca este....