Gândește înainte să iubești.

Amintirea. IV

Ma uitam atenta si imi dau seaman ca este o silueta de barbat inalt, bine facut, si misterios. Ochii lui ma priveau foarte atent, iar eu surprinsa de privirile lui insistente realizez ca este Vlad, imi urmarea fiecare miscare, iar la un moment dat vrea sa se apropie de mine, inainta spre mine cu pasi grabiti, iar eu nu stiam ce trebuie sa fac, sa plec sau sa stau, o parte din mine imi spunea sa astept sa vad ce are de spus,dar alta parte imi spunea sa plec deoarece sigur imi va spune ca ii pare rau si ca vrea sa il iert, iar eu acea fata buna si iertatoare ii va accepta scuzele, si se va preface ca nu s-a intamplat nimic. Observam ca se apropie din ce in ce mai mult, privirea lui ma strapungea ca o sageata, fix in ochii, se apropie de mine:
-Hei, ce faci Daria? [Vlad]
-Nimic, de ce te-ar interesa ce fac? [Daria]
-Haide ma pe bune, stii ca nu am vrut sa zic ceea ce am zis, si imi cer scuze, dar s-a intamplat, pur si simplu, am zis, ceea ce am gandit, si imi pare extreme de rau.[Vlad]
-Ma tu nu intelegi ca nu pot sa iti accept scuzele, da asa este ai zis ceea ce ai gandit, si tocmai asta e problema, ai zis ca nu iti doresti copilul, bine te-am inteles, nu am nimic in potriva, am sa il cresc eu si gata. [Daria]
-Dar eu te vreau pe tine inapoi. [Vlad]
-Si eu nu te mai vreau.[Daria]
"Avionul catre Japonia pleaca in 15 minute, toti pasageri sunt rugati sa urce in avion"
-Sti eu nu mai am timp sa te ascult, trebuie sa plec, asa ca pa, nu vrei copilul, asta inseamna ca nu ma vrei nici pe mine.[Daria]
-Dar eu te vreau pe tine, te rog intoarce-te. [Vlad]
-Nu, si am incheiat discutia.[Daria]
Cu inima sfasiata de durere, plec si ma indepartez de el cu pasi marunti dar repezi, taraind un bagaj dupa mine, in spatele meu se aude glasul lui "Vei mai auzi de mine", iar lacrimile incep sa imi curga mai tare, parca mi-ar infige cineva un cutit in inima, si ma doare atat de tare incat, abia mai pot merge, privesc in spate si parca ceva imi spune sa ma intorc, dar nu am facut-o. Mi-am oprit toate sentimentele mi-am sters lacrimile, am privit spre copilul meu ce avea sa se nasca, si am pasit cu incredere in avion.
13 mai, 2013, ora 9 pm, avionul aterizeaza in Japonia, cobor din el, si iau o gura de aer, privesc in jur si in mintea mea zboara o multime de ganduri.
Fac primul pas pe pamant strain, si realizez ca facand acest pas, viata mea se va schimba. Voi incerca sa spulber amintire ingrozitoare a crimei, si a rapiri mele, sper ca, copilul meu sa nu treaca niciodata prin ce am trecut eu, si sper ca venind aici sa uit tot ce sa intamplat si sa imi iau viata de la zero alaturi de copilul meu care avea sa se nasca.

Primi mei pasi au fost minunati, iar gandul ma purta peste tot, iar intr-un moment de neatentie, ma lovesc de cineva:
-Imi cer scuze. (nu realizasem ca o spusesem in romana) [Daria]
-Nu face nimic, este vina mea. (raspunse o voce de barbat, dura dar calma, in acelasi timp.)
Privesc in sus, la chipul acelei personae, ma uit atent, si observ, ca fata lui imi pare extreme de cunoscuta.
-O ba nu a fost vina mea, imi cer mii de scuze.[Daria]
-Lasati ca nu face nimic.
Imi continui drumul si raman tot ingandurata, de ce figura acelei personae imi este extreme de cunoscuta, dar mintea mea nu vrea sa si-o aminteasca, parca ar retineo ceva.
Primul lucru pe care il fac este acela de a-mi cauta un apartament, unul destul de mare, dar si cu un pret avantajos. Mare imi fu surprinderea, cand din prima am gasit cea ce imi doream. Ajunsa in apartament, arunc valizele pe pat, si ma pun langa ele, iar in clipa urmatoare am adormit.
Dimineata la prima ora eu eram treaza, priveam pe o pagina de internet, si imi cautam in loc de munca. Dar parca eram distrasa de la ceea ce faceam, mintea mea inca era la acel tip, si ma tot gandeam cine poate fi.
Cand deodata, mintea mea se aprinse, si am realizat de ce nu mi-l aminteam, era acel tip care...

2r