Căderea în păcat 🔞

Capitolul 4

 Hades:

In vreme ce imi sprijin coatele pe balustrada balconului de unde vad o parte buna din Infern,ma gândesc la faptul ca astăzi se mai împlinește un mileniu de cand Zeus a creat noua lume.
O lume ce a luat-o razna cu venirea noilor zei pe care de data asta Supremul i-a făcut cu scorpia de Hera.
Dar in timp ce Hefaistos nu e văzut cu ochi buni de restul Olimpienilor fiindca nu e întruchiparea perfecțiunii,asa cum trebuie sa fie si sa arate un zeu,Eris a fost alungata din Olimp fiindca puterea discordiei ce zace in ea,provoca lupte mai mereu in paradis,in schimba fratele ei,Ares,a ajuns sa-si merite locul printre zei fiindca Zeus ii apreciază mintea ce gândește precum o mașinărie cand vine vorba de batalii.
Batalii ce au luat amploare în lumea oamenilor din cauza lui si pe care pamantul nu le mai poate inghiti,fiindca solul e umplut pana la refuz cu sangele celor răpuși in luptele lui pentru supremație.
-Zeii o iau razna,mormai in barba ca pentru mine,dupa oftez cand imi intorc ochii si vad șirul de suflete ce așteaptă la rand ca prietenul meu Charon sa ii conduca in adancurile infernului.
Sunt muritori,ce prin faptele lor au ajuns în lumea mea,dar asta si din cauza zeilor ce isi baga ghearele in echilibru. Fiindca toti vor sa fie venerați si sa aiba cati mai mulți adepti,incep sa se joace cu mintile lor si uite-i pe amarati cum cad în pacat,iar drumul lor ajunge sa se sfârșească in imparatia mea blestemata.
-Asta nu se numește echilibru,Hades,imi sopteste vocea lui Hecate la ureche inainte ca zeita vrajitoriei,a nopții si a spiritelor sa se materializeze langa mine.
-Crezi ca nu știu?intreb printre dinti. Dar lor le pasa?spun,fără sa aștept raspuns si continui. Sunt niște fatarnici,cărora li s-a urcat puterea la cap si uite ce iese. Un haos,marai din adancul gatului.
-Vorbeste cu Zeus sa ii tina mai din scurt,imi sugerează si chicotesc pe un ton sec.
Intorc capul cu încetinitorul in direcția zeitei ce a fost născută in urma cu câteva secole ca sa ia parte la dezvoltarea Infernului,iar ea ma priveste lung printre genele sale închise la culoare.
-N-ai nimic de pierdut,insista si ranjesc rautacios.
-De pierdut nu am decât timpul,fiindca n-am sa schimb cu nimic cursul evenimentelor daca vorbesc cu Zeus. Stie si el prea bine ca toti vor sa detina supremația intr-un fel sau altul,iar răutatea lor nu o sa faca altceva decât sa ma alimenteze pe mine si nu vreau sa ii distrug. Supremul are nevoie de 12 Olimpieni. Deocamdată cifra nu e rotunda. Asa ca...las cuvintele in aer ca sa-si traga singura concluziile.
Ofteaza subtil printre buze,dupa isi trage gluga neagra peste cap si isi acoperă fata.
-Cum spui tu stapane,ii vibrează vocea parca satula sa mai ia parte la dezechilibru inainte sa se facă nevazuta si cel mai probabil sa se alature celor trei ursitoare care o invata cum sta treaba cu soarta si destinul,dar si cu magia ce ii curge prin vene.
Revin cu privirea pe sirul interminabil de suflete cand raman singur si-mi inclestez maxilarul.
„Daca ea e satula dupa cateva secole de nedreptati,ce sa mai zic eu? Am câteva milenii in care eternitatea mea a fost supusa la asa ceva. Nu pot sa zic ca-s obisnuit,dar incet-incet incep sa devin tot mai indiferent.”
-Daca atat ii duce minte,atata fac...mormai in barba. Pentru mine si imperiul meu lucrul asta desi e nefiresc,tot e bun. Fiindca e nevoie de suflete pangarite ca flacarile sa-si mențină ardoarea fara sa le ajut eu cu focul ce-mi curge prin vene de cand am devenit rege in regatul blestemat.
Clatin din cap doar ca sa alung toate amintirile ce vor sa-mi invadeze mintea cu privire la felul în care am ajuns sa fiu stăpânul infernului,dupa pocnesc din degete si ma materializez langa Charon.
De cum ma vede,opreste cârdul de suflete și isi apleaca usor capul.
-Stapane...
Ma abțin sa nu-mi dau ochii peste cap,fiindca ori de câte ori i-am cerut sa nu-mi mai spună asa pentru ca ne-am împrietenit foarte mult in ultimele milenii,el nu vrea sa-mi faca pe plac. Spune ca nu s-ar cuveni sa-mi vorbească altfel oricat de puternica este prietenia ce am legat-o,iar acum îmi dovedește din nou ca n-am sa reușesc sa-i schimb principiile niciodata.
-Charon...rostesc pe un ton jos. Vreau sa ma treci în gradini,zic,iar ochii albastri ca safirul,ii fulgera pentru o secunda.
-Nu te mai potolești?ma ia la rost si ma abțin sa nu ranjesc.
-Stapane...zic,iar el incepe sa maraie. Ai uitat sa spui stapane la final.
Un sunet grotesc ii iese din adancul pieptului fiindca il iau peste picior,dupa imi intoarce spatele si imi face semn sa il urmez cu mana osoasa ce si-o scoate de sub platosa intunecata.
Calc pe urmele lui si mergem de-a lungul râului Styx pana cand ajungem la locul unde se afla barca sa,dupa urcam in ea si fac o moneda sa apara in palma mea. Una pe care o am de la ursitoare,iar ca ea mai am cateva zeci,fiindca mi-am consumat una dintre dorinte,doar ca sa primesc o punguța cu monezi de trecere. O arunc spre el ca sa-i plătesc drumul spre gradini si ofteaza zgomotos.
-De ce faci asta?intreaba in vreme ce isi leagă felinarul de capătul barcii,dupa baga vasla in apa negricioasa si începem sa ne mișcăm.
-Am treaba,raspund cu ochii pe zidul de umbre ce se misca incet precum valurile liniștite ale râului Styx.
-Pot sa stiu ce anume?intreaba dupa cateva clipe si fara sa cântăresc in minte,ii raspund,pentru ca am încredere în el.
„Știu ca nu m-ar trada niciodata. Nici el,nici cei ce au devenit parte din Infern alături de mine.”
-Trebuie sa vorbesc cu Geea si Uranus.
-Vrei sa le readuci aminte cine au fost si ce au însemnat pentru omenire?
-Printre altele,raspund pe un ton grav.
„Vreau sa stie amandoi cine au fost și ce au făcut. Sa le fac eternitatea de apoi mai grea decât a altor suflete chiar daca au ajuns sa traiasca cu ajutorul meu in Paradis,fiindca nu e corect ca doar noi sa suferim din cauza faptelor ce le-au savarsit. Trebuie sa plătească pentru ce au făcut intr-un fel sau altul.”

************************************

Hecate: