• Maverick
Nu sunt gelos! Sunt doar plictisit si extenuat. Însă, roșcata din fața mea este o femeie frumoasă, cu trăsături unice. Nu e de mirare ca radiaza atata lumina oriunde pășește. Isi unduieste corpul ca si cum totul din jur ii apartine. Este atat de frumoasa, iar ea nu realizeaza asta. Detine o arma mortala, deoarece ar putea avea orice barbat îngenuncheat.
Ma roade pe dinauntru sa admit faptul ca ma simt... intrigat. Oare doar m-am mintit zicandu-mi ca mi-o pot scoate din sistem doar daca o am langa mine? A fost doar un alt capriciu de-al meu? Ce imi doresc de la ea? Stiu ca inima ei apartine altuia, dar de ce mi-ar pasa mie? Nu ca mi-as dori-o, dar nu-mi place sa stiu ca ii este gandul la el..
— O cafea neagra si un frappe cu caramel, zice chelneriță zambitoare spre mine in timp ce aseaza bauturile pe masa
— Multumesc, zambeste Amira.
O privesc, mai degraba ma holbez. Arata ca un copil care primeste dulciuri, gata sa le înfulece. Buclele ei rosii salbatice ii sunt prinse intr-o coada răvășită la spate. Nici nu stie cat de sexy arata in momentul asta. Nu as mai avea nevoie de cafeaua asta daca ea ar fi fost in patul meu acum.
— Va voi aduce si clatitele imediat, zice intorcandu-se pe calcaie si pleaca.
Nu ma mira ca e tacuta. Insa as putea spune ceva, absolut orice. As putea sa vorbesc cu ea, sa o fac sa zambeasca, sa rada. Dar nu am facut asta. Doar ma uit in stanga si-n dreapta. In lumea mea, nu poti lasa garda jos, sunt in alerta douăzeci si patru din douăzeci si patru. Nu stii cine va incerca sa iti bage un glont sau un cutit in tine.
A fost o alegere nesabuita sa o tin pe langa mine, dar asta este ocazia mea. Acum am ocazia sa aplic urmatorul pas din planul meu. Totul trebuie si va decurge lin, incat nu vor stii ce i-a lovit.
— Clatitele dumneavoastra, zice chelnerita punandu-i roscatei o farfurie cu doua clatite.
— Mhmm , miros excelent, zice prințesa.
Chelnerita rade scurt apoi se face disparuta de la masa noastra. O privesc cum se indeparteaza, apoi imi reintorc atentia spre ceasca mea de cafea. Inghit o gura zdravana si incep sa-mi fac un orar mintal pe ziua de azi.
— Rahat, murmur in barba.
— S-a intamplat ceva, zice roscata speriata.
— Nu, trebuia sa fiu undeva acum, zic dandu-mi o palma mintala.
Tastez telefonul pana ajung la Otto si apelez instant:
— Stai linistit, iti tin spatele, frate, zice Otto ceea ce ma face sa respir mai linistit.
— De ce nu mi-ai reamintit? intreb putin nervos, dar nu voi lasa nervii sa puna stapanire, nu imi sta in caracter.
— Stiam ca nu vei ajunge la timp, n am vrut sa te strez cu asta, ma ocup eu, zice Otto calm.
— Sa nu se mai repete, s-a inteles? Imi raportezi tot, tu esti ochii si urechile mele. O sa vin si eu in scurt timp.
Inchid telefonul si il asez putin prea tare pe masa, cateva priviri intorcandu-se spre mine.
— Este totul in regula? intreaba roscata cu o privire oarecum șocată
— Da, spun in timp ce ridic ceasca si beau restul lichidului amar.
— Nu pare, zice apoi baga o alta bucata din clatita in gura nonșalant.
— O sa facem o mica oprire , zic replanificandu-mi ziua.
Nu il puteam lasa pe Otto sa rezolve cu mafia Ricci. Desi am incredere in el, nu am in Ricci. Nu au pic de respect si demnitate. Ei sunt genul de insecte care trebuie strivite. Dar eu am un contract cu ei, iar faptul ca au cerut o audienta nu sunt semne bune.
CITEȘTI
Viciul meu
Romance*** L-am cunoscut pe diavol. Este un bărbat elegant, șarmant și cu sânge rece, care-și petrece eternitatea inspirând frică în stânga și-n dreapta, întruchipând un zeu, bântuind pământul. Nu credeam că voi fi capabilă să mă îndrăgostesc...
