am nevoie de un catarsis
pentru impactul ce va urma.
nu cred că vreau să văd finalul,
mă tem de istorie că se va repeta.
am nevoie de un gând cald
în orbirea asta mută.
am nevoie de alt corp,
fiindcă acesta nu mă mai ajută.
am nevoie de un ochi de sticlă
căci ochii mei nu mai au simțire.
am nevoie de mine, perioadă,
în loc s-am nevoie de tine.
o pasăre cu aripa frântă
invalidă în visul dintr-însa
nu poate spre bolți să se-nalțe,
și nu pot nici eu ca și dânsa.
mă-nec în oceanul albastru,
imens ca și tremurul meu;
mă-npunge o teamă constantă
și deasă ca o coamă de leu.
prin rânduri de gânduri nescrise,
prin tot cât mai am să mai sper
deschide-mi cataracta, stăpâne,
mai mult nu prea pot să îți cer.
CITEȘTI
Flori de Tutun
De TodoDeocamdată nu există o descriere pentru această poveste; o alegeți ca la o tombolă-dacă vă place, e ca un loz bun, în sens contrar, ghinion.
