Suspectat de crima 💚

Capitolul 17:💚Amândoi au mințit💚

Nota 💚Capitolul acesta, se întâmplă înainte ca Kan, să se întâlnească cu Van.

▪️ În acest moment, Tong îl caută și pe Van, pentru că vrea să scape de toți subordonații săi care creează probleme. Doctore, încearcă să folosești informațiile de aici pentru a-l găsi înainte de a fi prea târziu.

Nu la mult timp după ce Kantapat s-a întâlnit cu adjunctul superintendentului Bird și cu sergentul Narong la biroul Unității de Îngrijiri Paliative, Kantapat a părăsit spitalul și a călătorit în locul în care nu se gândise niciodată să meargă.

Doctorul a ridicat capul pentru a privi casa mare cu două etaje situată în interiorul unei zone mari, înconjurată de un gard frumos și delicat de fier forjat. Acolo se aflau cel puțin cinci bărbați îmbrăcați în negru care păreau a fi paznici.

Doctorul s-a uitat la bărbatul în negru care i-a deschis ușa pentru a intra:
-Pot să intru acum, nu-i așa?

-Tong vă așteaptă înăuntru , i-a răspuns sec bărbatul în negru și apoi a închis bine ușa.

Kan a dat din cap în semn de recunoștință și s-a îndreptat spre ușa din față care era deja deschisă ca și cum l-ar fi așteptat. Kan a intrat, încercând să nu arate că era speriat.

-Doctore.

Kan a văzut un bărbat de vârstă mijlocie cu părul cărunt, cu un aer demn, cu picioarele încrucișate pe o canapea luxoasă. Doctorul a stat nemișcat pentru a evalua situația pentru o vreme înainte de a se apropia de el.

-Tong?

Proprietarul casei a deschis ușa larg:
-Nu sunteți primul funcționar public care vine să mă vadă. Nu fii prea rigid. Simțiți-vă confortabil ca și cum aceasta ar fi casa dumneavoastră.

Kan s-a așezat pe canapeaua de vizavi:
-Am nevoie de ajutorul tău în privința lui Tao... Nu, Van.

Tong a ridicat mâna pentru a-l opri pe Kan să continue să vorbească:
-Doctore, ați ajuns prea repede la subiect. Hai să bem mai întâi un ceai.

După ce a spus acest lucru, s-a întors să dea ordin servitoarei din spatele lor.

-Du-te și adu-ne ceai.

Kan s-a uitat curios la servitoare, iar Tong și-a strâns buzele într-un zâmbet.
-Vă place? Pot să ți-o dau ție.

-Nu, mulțumesc. Doctorul s-a întors să se uite la Tong.

-Doctore, nu este amuzant să vorbesc cu tine.
Tong și-a aplecat corpul mai aproape de Kan.

-Doctore, chestia este... Urăsc greșelile. Dacă subalternii mei ar face greșeli stupide, cum ar fi să se lase păcăliți de o operațiune a poliției, nu i-aș mai păstra niciodată la bord. Pistolarii mei sunt foarte preciși. Dacă țintesc la cap, vor trage în cap. Dacă țintesc la coadă, vor trage în coadă.

Kan a rămas nemișcat cu o expresie simplă. S-a întors la subiectul pe care îl dorea.
-Mă voi întâlni cu Van într-o casă în seara asta.

-Știi, faptul că ți-am permis să vii să vorbești cu mine în interiorul casei mele nu este pentru că sunt interesat de Van, ci pentru că sunt interesat de tine.

Tong a arătat cu degetul spre Kan.
-Un doctor care cere să mă vadă în fața casei mele, știe cine este Van și îmi spune că mă vei ajuta să-l găsesc, mă face curios. Ca și cum, hei! Cine este această persoană? Foarte interesant. Te rog să-mi spui mai multe despre tine ca să pot lua o decizie.

-Dacă îți spun ceva ilegal, poliția nu va veni după mine, nu-i așa? A întrebat Kantapat pentru a testa apele.

Tong a râs în hohote.
-Eu sunt cineva care face ceva ilegal și poliția decide să nu mă urmărească .

Kan a tăcut o clipă înainte de a se decide să spună:
-Van, al cărui nume anterior era Tao, lucra ca infirmier la același spital ca și mine. A fost concediat și apoi a venit să lucreze pentru tine.

Menajera s-a întors cu un ceainic și cești de ceai. Doctorul a așteptat ca ea să servească ceaiul și a părăsit camera înainte de a continua:
-Am fost o parte din motivul pentru care a fost concediat. Probabil că mi-a purtat pică și m-a investigat până când a descoperit un secret de-al meu. Apoi s-a dus după mine și a încercat sa mă ucidă. Și mi-a ucis pacienții.

Ochii lui Tong s-au mărit:
-Acum mi-ai dat speranță. Care este secretul tău?

Kantapat l-a privit pe Tong în ochi și a spus:
-Eu... efectuez eutanasierea pacienților în fază terminală.

-La naiba!  Tong și-a plesnit puternic genunchii, părând extrem de mulțumit.

-La naiba! Știam eu că nu ești normal. Știi că cineva ca tine are aura asta? Doar oamenii de același tip vor putea să o detecteze. Îmi placi foarte mult.

Bărbatul de vârstă mijlocie s-a ridicat în picioare.
-O să-i pun pe oamenii mei să meargă cu tine. Trimiteți-mi detaliile cu privire la ora și locul.

-Și tu... îl vei ucide?

Kan a întrebat.

-Nu-l vreau mort, vreau doar să nu-mi mai ucidă pacienții și să fiu sub controlul lui. Și  să nu divulge secretele mele poliției.

-Doctore, nu trebuie să suportați povara acestei decizii. A ucide sau a nu ucide va fi decizia mea. Doar scoateți-l din ascunzătoare. Nenorocitul ăsta a provocat destule daune. Nu pot controla nimic.

Tong s-a îndreptat spre Kan și l-a bătut pe umăr.
-Secretul tău va rămâne un secret aici. Mă bucur că ne-am întâlnit. Sper să mă folosesc de serviciile tale uneori.

Tong a ieșit din cameră în timp ce râdea mulțumit. După ce a plecat, Kantapat a respirat adânc și a expirat încet. Nu știa care va fi rezultatul acestei decizii a lui. Poate că nu a fost o alegere bună, dar Kan nu-l putea opri pe Tao de unul singur.

Nu putea să ceară ajutorul poliției. Secretul pe care Kan i l-a spus lui Tao a fost prețul pe care trebuia să-l plătească. Ultima propoziție pe care Tong a spus-o a fost ca un contract de muncă pe care Kan ar putea fi nevoit să îl îndeplinească în viitor, conform dorințelor lui Tong. Bine, ar fi fost de ajuns atâta timp cât Kantapat putea ieși din această încurcătură.

💚💚💚

Wasan a mințit.

Când i-a spus lui Kantapat că a avut ture consecutive de dimineața până seara târziu, nu a spus adevărul. Deși s-a îmbrăcat în uniformă de polițist complet când a plecat de acasă, ceea ce a făcut a fost să își parcheze mașina lângă drum și să se uite la aplicația care urmărea telefonul lui Kantapat. Totul părea normal. Kantapat a ieșit din casă și s-a dus la spital. Locația sa a rămas în spital pentru o perioadă lungă de timp.

Nimic nu părea neobișnuit. Kan s-a dus la serviciu în mod normal. Dar ceva i-a spus lui Wasan că ar trebui să-l urmărească, în cazul în care Kantapat ar fi făcut ceva ieșit din comun. Imediat ce Wasan s-a gândit la asta, a dezactivat aplicația de urmărire a locației de pe telefonul său și a scos un tricou și o pereche de pantaloni de trening pe care să le poarte în locul uniformei de poliție înainte de a merge la spital.

Polițistul în civil a purtat o șapcă pentru a-și acoperi părul scurt și a intrat în clădirea spitalului cu care era obișnuit, mai ales în drumul spre obișnuita sală de examinare a lui Kantapat și spre biroul Unității de Îngrijiri Paliative. Wasan s-a îndreptat spre OPD și a constatat că în fiecare sală de examinare existau ecusoane cu numele medicilor. Una dintre ele aparținea doctorului Kantapat Akaramethi.

Wasan și-a ajustat șapca pentru a-și acoperi fața și s-a strecurat înăuntru pentru a se strecura printre numeroșii pacienți care așteptau să fie examinați. Când a aruncat o privire în sala de examinare a lui Kan, a văzut doar o cameră goală.

-Dr. Kan a cerut brusc concediu medical , a spus asistenta din fața camerei lui Wasan.

-Dar va fi un alt medic care va face examinarea în locul lui . Vă rog să așteptați puțin.

Polițistul a fost foarte surprins. A ieșit să fie singur și și-a scos telefonul pentru a se uita din nou la locația lui Kantapat. A constatat că acesta se afla încă în spital, ca și înainte. Wasan s-a simțit pierdut pentru o vreme înainte de a se decide să meargă spre locul din spital pe care îl cunoștea bine, și anume biroul Unității de îngrijire paliativă. Când Wasan a ajuns în fața ușii biroului, a văzut un bărbat de vârstă mijlocie și o femeie de vârstă mijlocie deschizând ușa și ieșind din încăpere cu expresii îngrijorate. Wasan s-a ascuns în grabă în spatele unui stâlp și a ascultat.

-Dr. Kan a lăsat telefonul în cameră în timp ce  Dumnezeu știe unde este. A spus bărbatul.

-Domnule director, cred că este mai bine să așteptați în birou. Mă voi coordona cu alții pentru a ajuta la căutarea doctorului Kan.

-Va trebui să te deranjez în legătură cu asta. A spus Directorul.

-Vreau doar să aflu de la Kan despre ce este vorba. Chiar acum, la știri s-a anunțat planul de arestare a asistentei Ornanong pentru că a angajat asasini. Reputația spitalului nostru a fost grav afectată.

-De ce se întâmplă atât de des lucruri rele în spitalul nostru? Bărbatul de vârstă mijlocie a suspinat adânc.

-Cred că ar trebui să ținem o conferință de presă pentru a spune publicului că acest lucru a fost ceea ce a făcut un singur individ, nu din cauza deficiențelor sistemului spitalicesc.

-Bineînțeles că trebuie să organizăm o conferință de presă pentru a comunica acest lucru, dar trebuie să analizăm și cauza reală a problemei de ce se comit atât de des infracțiuni în spitalul nostru.

Au trecut amândoi pe lângă stâlpul unde se ascundea Wasan:

-Dr. Somsak, fostul director, a lăsat în urmă o mulțime de probleme. Nu știu dacă le pot rezolva eu însumi. Va trebui să cer părerea tuturor.

-În acest caz, voi convoca o ședință executivă în această după-amiază.

Sunetul conversației a devenit tot mai liniștit și, când au dispărut din  vedere, Wasan a ieșit din ascunzătoare și a intrat în liniște în biroul Unității de Îngrijiri Paliative. A putut vedea că era un telefon care se încărca deasupra biroului lui Kantapat. Când l-a ridicat pentru a se uita la el, a constatat că era cu siguranță telefonul lui Kantapat.

🔸️Unde naiba s-a dus?  Wasan era puțin supărat pentru că dacă Kantapat a lăsat intenționat telefonul aici, însemna că intenționa să-l păcălească pe Wasan, ceea ce era un plan atât de inteligent și de viclean încât Wasan a început să se teamă.

Trebuia să se ducă să arunce o privire în parcare pentru a vedea dacă mașina lui Kantapat era încă acolo.

Wasan știa că Kantapat avea locul său obișnuit de parcare în spatele clădirii de birouri a Departamentului de Medicină Socială. Ofițerul de poliție a pus telefonul lui Kan la locul lui înainte de a părăsi rapid camera. Când Wasan s-a îndreptat spre coridorul care făcea legătura între clădiri, a văzut figura înaltă a bărbatului în cămașă albastru închis care mergea grăbit de la distanță.

-Kan.

Wasan s-a ascuns după un perete. Când a fost sigur că Kantapat nu-l văzuse, Wasan l-a urmat cu atenție. Kantapat s-a grăbit spre parcare și a deschis portiera mașinii. Acest lucru a confirmat că Kan a abandonat intenționat telefonul și spitalul. Cu toate acestea, nu era momentul să se înfurie. Înainte ca Kan să plece, polițistul a căutat modalități de a-l urmări pe Kan la timp. Wasan a fugit spre unul dintre angajații de sex masculin ai spitalului care se urca pe propria motocicletă.

-Frate, scuză-mă. Sunt ofițer de poliție
. Wasan și-a scos legitimația de polițist:

-Maior de poliție Wasan Khamboonreung, inspector de investigații.

-Da, domnule?  Personalul părea extrem de confuz.

-Pot să împrumut motocicleta dumneavoastră pentru a urmări un suspect? Este pe cale să plece. Dacă mă întorc să îmi caut propria mașină, nu voi putea să îl ajung din urmă.

-Um...

-Cum vă numiți?

-Porecla mea este Boy.

-Lucrezi în această clădire, nu-i așa?

-Da... da.

Mașina lui Kantapat era pe cale să părăsească parcarea spre ieșire. Wasan și-a băgat buletinul în palma celeilalte persoane și s-a grăbit:
-Vă rog să păstrați buletinul meu. Când voi termina de folosit motocicleta, o voi parca aici. Dacă motocicleta se pierde sau se strică, puteți lua acest buletin și să mă căutați la secția de poliție. Toți ofițerii de poliție de acolo mă cunosc.

Ofițerul de poliție a profitat de momentul în care personalul era încă într-o confuzie extremă pentru a lua cheia și a încălecat motocicleta. A pus cheia înăuntru, a pornit motocicleta și a plecat. L-a lăsat pe bietul proprietar al motocicletei cu gura căscată stând pe loc.

-Locul ăsta e...

Wasan a ridicat capul pentru a privi conacul imens aflat într-o zonă mare din mijlocul orașului, simțindu-se surprins. În timp ce conducea motocicleta, a încercat să ghicească unde se ducea doctorul. Ar putea face niște tranzacții la o bancă sau vizite la domiciliu, dar acest loc nu era deloc în gândurile lui Wasan. Wasan cunoștea acest loc încă de când era copil. Era conacul Ord, care a aparținut multă vreme unei familii mafiote milionare din zonă, înainte de a se dezintegra anul trecut din cauza cazului de asasinat al profesorului Jenjira.

Wasan a auzit oamenii spunând că actualul proprietar al casei era un alt milionar pe nume Tong. Acesta a ajuns la putere în locul lui Ord. Această persoană deținea multe pub-uri și restaurante. Wasan știa foarte bine că veniturile sale nu proveneau numai din afaceri legale.

Wasan s-a ascuns în spatele unui copac mare de pe partea opusă a drumului și a urmărit în secret deschiderea ușii mari care îi permitea lui Kantapat să intre cu ușurință, de parcă îl așteptau deja să sosească. Wasan nu a înțeles acest lucru. A vrut să-l apuce pe Kantapat de guler și să-l oblige să răspundă la toate întrebările, dar nu a putut. Tânărul inspector a încercat să-și controleze furia. Ceea ce trebuia să facă acum era să-l urmărească îndeaproape pe Kantapat și să nu-l piardă din vedere.

Timpul a trecut timp de aproximativ 30 de minute când Kantapat a ieșit din nou în sfârșit. Expresia feței sale părea îngrijorată. A deschis portiera propriei sale mașini care era parcată în fața ușii și a intrat. Wasan s-a întors repede la motocicletă și a urcat pe ea pentru a-l urma imediat pe Kantapat, care a început să conducă.

Următorul loc în care a mers Khan a fost casa lui. Deși și-a schimbat vehiculul, Wasan a reușit să treacă de porțile din fața satului, deoarece îl cunoștea bine pe paznic. Wasan s-a prefăcut că parchează în fața altor case și s-a întors cu spatele la casa lui Kan. După o lungă perioadă de timp, încă nu era niciun semn că Kan ar fi ieșit din nou din casă. Dacă ar fi continuat să privească de aici mai mult timp, ar fi părut prea neobișnuit și proprietarul casei unde își parcase mașina în față ar fi putut chema poliția. Wasan a decis să se întoarcă la chioșcul paznicului.

-Inspectore, vă veți întoarce la muncă?  A întrebat paznicul dolofan cu o față zâmbitoare.

-Pot să rămân la chioșcul paznicului?  Cererea lui Wasan l-a făcut pe interlocutorul său să fie foarte confuz.

-Chestia este că urmăresc un suspect în acest oraș. Vreau să știu când iese din casă.

-Er...r... Dar este cald aici.

-Este în regulă. Am fost antrenat. Pot să mă descurc cu căldura. Wasan a intrat în spațiul mic al chioșcului paznicului și a scos un scaun pe care să se așeze.

-Gândește-te că mă ajuți cu munca de polițist.

-Da... da, bineînțeles.
Bietul agent de securitate s-a scărpinat în cap.

-Inspectore, doriți o băutură rece?

-Da, vă rog. Mulțumesc.
Wasan și-a ajustat șapca pentru a-și acoperi fața, și-a încrucișat brațele și a rămas nemișcat. Agentul de securitate a stat acolo, privindu-l stânjenit pe Wasan o vreme, înainte de a merge prin spatele chioșcului pentru a-i aduce niște apă din răcitor.

A trecut mult timp și Wasan nu l-a văzut pe Kan părăsind din nou satul. Chiar și după ce gărzile de securitate și-au schimbat tura, Kan nu dădea semne că ar fi părăsit casa pentru a merge din nou undeva. Wasan nu era sigur dacă poate Kan știa că este urmărit sau nu și a decis să-și parcheze mașina acasă, în timp ce el plecase deja să facă alte lucruri.

-Domnule ofițer, domnule ofițer , apelul agentului de pază din tura de noapte l-a trezit pe Wasan.

-Sunt Lam , dacă vă pot ajuta cu ceva, vă rog să mă anunțați.

Tânărul inspector tocmai își dăduse seama că adormise. Wasan s-a ridicat în picioare și și-a întins corpul dureros înainte de a se întoarce să privească din nou în fața casei lui Kan. A descoperit că mașina doctorului era încă parcată în același loc. În acel moment, Wasan a renunțat și s-a gândit că a continua să privească ar fi o pierdere de timp și că va încerca să prindă minciuna lui Kantapat a doua zi.

Deodată, a auzit sunetul ușii de la intrare. Wasan a făcut ochii mari de surpriză și s-a ascuns rapid după un tufiș. A auzit sunetul motorului mașinii pornind, urmat de farurile strălucitoare ale mașinii.

🔸️Vei ieși din casă la ora asta?

Wasan a așteptat până când Kan a trecut de casă înainte de a alerga spre motocicletă. A pornit în grabă motocicleta și l-a urmărit pe Kan fără să aprindă nicio lumină, pentru ca partea cealaltă să nu-și dea seama că este urmărit.