𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟖 - 𝐓𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭, 𝐜𝐫𝐢𝐦𝐞 𝐬𝐢 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞.

968 164 88
                                    

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟖 - 𝐓𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭, 𝐜𝐫𝐢𝐦𝐞 𝐬𝐢 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟖 - 𝐓𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭, 𝐜𝐫𝐢𝐦𝐞 𝐬𝐢 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞.

𝐊𝐀𝐈 𝐌𝐀𝐑𝐓𝐈𝐍

Aș putea să o țin în brațele mele o viață întreagă și încă o zi, dar tot nu m-aș sătura de căldura și mirosul ei dulce de căpșuni.

Miros pe care îl detestam cu tărie înainte să o cunosc.

— Îmi pare rău că ai trecut prin toate astea, șoptește în pieptul meu, iar sufletul mi se frânge când îi aud glasul tremurat.

— E în regulă, iubito. Sunt bine acum, spun mușcându-mi buza de jos, în încercarea de a-mi reprima lacrimile care vor să iasă din nou.

— Nu, nu ești. Ai renunțat la visele tale când fratele tău a murit. Ce îți doreai să faci înainte de tragedie?

Întrebarea ei m-a pus pe gânduri. Ce mi-am dorit mereu să fac și n-am apucat?

— Chiar nu știu. Nu-mi amintesc.

— Oh, haide! Trebuie să fie ceva. Undeva, în adâncul sufletului tău, sigur ai vreo dorință ascunsă pe care n-ai apucat să o împlinești. Toată lumea are așa ceva.

Bun punct de vedere, Martinez.

— Este ceva care se putea întâmpla dacă nu ajungeam capul mafiei americane.

— Ce? întreabă curioasă, privindu-mă adânc în ochi.

— Am fost admis la academia de poliție și urma să-i dau vestea fratelui meu chiar în ziua aia.

Aștept o reacție, ceva din partea ei. Fața ei trece în momentul ăsta prin diferite emoții: confuzie, surprindere. Buzele i s-au deschis ușor, dar cuvintele păreau să rămână blocate.

— Un ponei sau o vacanță nu puteai să ceri și tu? Era mai ușor de împlinit decât asta.

Sau poate nu au rămas blocate.

— Iubito, asta a fost acum cinci ani. Dorința asta a rămas un vis frumos. Un vis pe care nu aș putea să-l mai împlinesc vreodată. Nu în New Jersey cel puțin.

— Cine naiba s-ar fi gândit că tu, Kai Martin, capul mafiei americane, ai vrut să te faci polițist? Ai idee măcar ce salariu de rahat au? rostește nervoasă în timp ce gesticulează haotic cu mâinile.

— Da, știu ce salariu au.

Îmi mușc buza de jos și încerc să nu izbucnesc într-un râs colorat care să o enerveze și mai tare.

— Iubitule, câștigi într-o lună salariul lor pe doi ani probabil, dar și dacă ai avea un salariu mizerabil de polițist, tot m-aș fi îndrăgostit de tine.

Suflete în derivă |FINALIZATĂ|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum