What the heart wants Part II Maybe...Someday...(Harry Styles F.F)

Prolog

Si asa cum am promis am postat si primul capitol, la 00:00 ,cel putin asa arata ceasul meu ( eu am incercat sa ma tin de cuvant ) :))) Nu stiu daca o sa va dati sau nu intr-un final seama despre ce e vorba dar asteptati primul capitol si va asigur ca se va lumina totul ( oarecum) :))) Nu va mai zic nimic acum si sa va urez lectura placuta! :**

Imi priveam stanjenita ambele maini stand pe scaunul din bucatarie cu privirea in pamant si parul pe fata.Apoi brusc am auzit cum mama se aseaza pe scaunul din fata mea si imi ridic privirea incet , nu realizasem cat de pierduta eram in gandurile mele pana nu am vazut-o pe ea uitandu-se la mine cu o oarecare uimire dar si compatimire , stia prin ce trec , stia care era problema mea si stia ca nu mai puteam continua asa prea mult timp.

"Trebuie sa iei o decizie , pur si simplu ma uit de ceva timp la tine si vad cum te distrugi pe zi ce trece , situatia in care te afli te seaca de puteri draga mea si doar tu esti singura care poate iesi din asta , numai tu te poti vindeca" imi spune mama apoi imi ia delicat mainile in ale ei , ii simteam caldura corpului impregnandu-se acum in al meu , intotdeauna stia ce sa spuna si cum sa faca sa ma simt mai bine , da acum nu ma simteam mai bine ci ma simteam din ce in ce mai rau stiind ca mometul deciziei mele venea mai repede decat un tren in gara si in mod cert nu puteam face nimic sa il aman si nici nu puteam garanta ca niciunul nu va suferi atunci cand voi da verdictul final.

"Cum voi stii ca fac alegerea corecta ?" ii spun tematoare simtind cum o serie de lacrimi mi se aduna in ochi si este prea tarziu sa le opresc asa cum obisnuiam sa fac, uneori imi este atat de dor de vechea eu, pacat  ca nu mai pot da inapoi acum  si nici nu mai pot fi ce am fost candva.

"Asculta-ti inima" imi spune simplu si imi zambeste gingas.

"Inima mea ,inima de acum m-a adus pana in punctul asta , mama " ii spun trista si simt cu lacrimile fierbinti se scurg acum pe fata mea asemenea picaturilor de ploaie pe geam intr-o zi ploaiasa si tarzie de toamna.

"Atunci daca nu poti decide cu inima, incepe un razboi cu ea " imi spune simplu si zambeste la aluzia facuta.

"Nu ma ajuta asta sa iau decizia corecta" ii raspund sever atunci cand vad ca discutia asta ia o altfel de turnura.

"Ba da, ai cateva zile la dispozitie , poti da un razboi apring intre inima si creierul tau si la final amandoi trebuie sa faca pace si astfel se va desemna o egalitate in decizia lor , numele care iti va veni in minte la sfarsitul luptei tale interioare intre care amandoua parti importante ale corpului tau au fost implicate , va fi numele persoanei pe care o vei alege ca perechea ta vesnica asa cum iti place tie sa ii spui " imi spunea ea , vocea ei suna acum ca cea a unui intelept de pe timpuri care tocmai povestea despre o profetie straveche ce urma a fi implinita.

"Si daca nu se va intampla asta ?" ii spun apoi ingrijorata si incarcata de intrebari fara raspuns.

"Este imposibil" imi spune cu atata siguranta in voce incat pe moment grijile mele incep sa paleasca si gandurile mele iau alta turnura.

"Dar ai spus ca intodeauna imposibilul poate deveni posibil. "

"Nu si in cazul asta " imi spune ea hotarata.

"Cum poti fi atat de sigura ?" o intreb din nou fara sa ezit.

"Pentru ca acum mult timp , am avut si eu de luat o decizie de genul acesta " imi raspunde si ea apoi se ridica si incearca sa isi gaseasca de lucru prin bucatarie.

"Asta nu este un exemplu pentru mine, tu si tata sunteti divortati acum si nu exista urma de impacare intre voi " ii raspund eu hotarata in secunda in care mi-am dat seama despre ce vorbea.

"Asta pentru ca atunci cand inima si creierul in sfarsit au facut pace si s-au hotarat asupra unui nume , am fost prea speriata si lasa sa aleg corect si m-am lasat in final manata de intinct,m-am dus la persoana pe care credeam ca o voi rani cel mai mult , dar se pare ca nu el era persoana potrivita in final."

"Vrei sa spui ca tu il iubeai pe altul ?"

"Vreau sa spun ca ii iubeam pe amandoi dar in moduri diferite pentru ca si dragostea lor era diferita fata de mine , ei erau doi poli opusi , l-am iubit pe tatal tau enorm , dar timpul mi-a servit-o in final in cel mai urat mod , soarta astfel dovedindu-mi ca alegerea mea a fost total gresita si nu trebuia sa ma impotrivesc destinului , dar am facut-o si acum am ramas fara perechea mea vesnica ,dar nu ma deranjeza si asta pentru ca te am pe tine langa mine , pentru totdeauna " imi spune si imi zambeste usor apoi se intoarce cu spatele la mine ,cu siguranta nu voia sa o vad plangand.

"Mama, nu mi-ai spus asta niciodata pana acum " ii spun si eu simtind cum un alt val de lacrimi imi acapareaza intreaga privire.

"Simteam ca va veni si ziua cand si tu te vei confrunta cu o astfel de situaie asa ca asteptam doar momentul potrivit sa iti impartasesc experienta mea si  speram ca aceasta sa fie o lectie de viata pentru tine.Acum cred ca stii ce trebuie sa faci si te stiu bine Sam , stiu ca in timp ce eu iti povesteam asta razboiul tau interior s-a declansat dar nu cred ca in cazul tau exista un razboi , tu ai raspunsul de mult timp , dar esti prea confuza sa iti da seama ."

Nu, nu  imi dadeam seama ce imi spunea  pe moment , dar avea o parte din  adevar , razboiul meu interior deja incepuse si imi era teama ca decizia mea finala ma va conduce spre esecul vietii mele , imi era teama de consecinte , dar pana la urma imi asum totul si astept ca viata sa ma rasplateasca sau sa ma pedepseasca in final..