What the heart wants Part II Maybe...Someday...(Harry Styles F.F)

Capitolul 3

Hei :* Imi pare foarte rau ca a durat atat pana am actualizat noul capitol doar ca am avut niste zile putin aglomerate si am scris la capitolul acesta ceva mai mult , scriam cate putin atunci cand aveam timp si inspiratie. ( imi pare rau daca nu a iesit asa cum va asteptati, recunosc ca nici mie nu imi place asa de tare cum a iesit dar nu va mai puteam lasa sa asteptati) Eu sper totusi sa intelegeti oarecum care va fi ideea noului capitol si la media aveti o poza cu noul personaj , cel care le va da viata peste cap personajelor principale (da fetelor ,e chiar Francisco <3).Va pup si sper sa va placa :*** Lectura placuta!

Dupa cateva ore indelungate de stat pe scaun in sala de asteptare incep sa imi pierd calmul , ma ridic in picioare si imi simt corpul destul de amortit , in tot timpul acesta am stat intr-o singura pozitie fara sa ma misc . Ma rugam .Pentru prima data dupa mult timp ma rugam pentru ea, pentru Sam , imi doream sa se termine odata cosmarul aceasta si sa o luam din nou de la zero, sa ducem o viata sanatoasa si frumoasa asa cum am facut si pana acum desi simt ca ceva este schimbat , dar incerc sa elimin gandul asta, nu era momentul potrivit pentru a lasa loc indoielilor , regretelor sau temerilor. Am mai stat cateva secunde in acelasi loc dupa ce m-am ridicat deoarece ma cuprinsese o oarecare ameteala din cauza faptului ca nu am apucat sa dorm ,sa mananc , nici macar sa beau o gura de apa sau de cafea pentru a ma tine treaz , pur si simplu am stat in aceeasi pozitie , in acelasi loc si m-am rugat .Dar cum nerabdarea si-a reluat locul in sufletul meu am tasnit repede din locul in care eram si ma pregateam sa ies din camera pentru a intreba pe cineva de Sam dar imediat ce am vrut sa ies pe usa doctorul ce o operase  apare in fata mea cu aceeasi expresie serioasa asa cum ne-a obisnuit pe toti. II vad pe parintii lui Sam ca se ridica si ei ingrijorati din locul lor si vin langa mine , se vede pe chipurile lor ingrijoarera de care dau dovada si oboseala , toti eram asa dar toti aveam speranta si toti doream vesti,  totul imi da acum si acest sentiment de déjà-vu.

"Pacienta este bine , doarme acum linistita, puteti fi bucurosi pentru ca operatia a decurs cu succes iar organismul tinerei a accepat noua inima.Inca o tinem sub observatii si are nevoie clar de tratament adecvat si recuperare imediat dupa ce se va trezi  dar sunt sigur ca totul va fi mai mult decat bine" spune doctorul si intr-un final vad urma unui zambet pe fata sa. Ii aud si pe parintii lui Sam razand si aclamand de fericire , zambesc si eu dar undeva in interiorul meu in momentul de fata nu pot sa exprim niciun fel de emotie si nu inteleg ce mi se tot intampla.

"Putem sa o vedem ?" intreaba mama acesteia.Doctorul aproba din cap si ne arata drumul catre locul in care se afla Sam  avertizandu-ne ca aceasta inca doarme si probabil inca o va mai face ceva timp, dar eu nu indraznesc sa intru , le fac semn lor sa intre sa o vada iar eu raman afara si ma sprijin cu capul de peretele rece al spitalului. Nu pot sa o fac , nu pot sa intru , nu pot sa o vad acolo intinsa fara putere pe un pat alb de spital si inconjurata de mii si mii de aparate , vreau sa o vad in picioare langa mine,sa se uite la mine cu ochii aceia albastri ai ei si sa ma faca sa uit de tot si de toate.

"Am vazut oameni facuti farame din cauza durerii. Oameni care au pierdut persoane dragi ,stii ? Am vazut oameni riscandu-si viata ca sa salveze o alta persoana , desi persoana respectiva nu avea nici macar o sansa sa ramana in viata orice ar face.Am vazut oameni ce se puneau in pericol pentru anumite persoane ce le-au facut numai rau in viata dar continuau sa iubeasca si sa daruiasca si aveau in continuare dorinta de salvare si in ochii lor se putea citi clar ca lumina zilei disperarea, confuzia si in final durerea despartirii.Dupa toate aceste intamplari miraculoase la care am asistat ma uit la tine si inca nu imi dau seama de ce inca exista aceasta durere si confuzie in ochii tai . O iubesti . Se vede. Poate e prima si ultima iubire si imi dau seama de asta dupa modul in care te comporti si modul in care reactionezi . Dar ea e bine , fiule. Si daca si ea te iubeste la fel de mult cum o faci tu , sunt sigur ca ar vrea sa fi acolo sa ii dai o imbratisare blanda si sa o incurajezi. Pentru unii pacienti momentele cand ii tii de mana , sau le dai o mica imbratisare si folosesti acele cuvinte simple si banale ca "vei fii bine ,sunt aici" ajuta mai mult decat toate tratamentele si toti medicii din lume .Fa asta pentru ea acum .. acum cand are cea mai mare nevoie de tine."