What the heart wants Part II Maybe...Someday...(Harry Styles F.F)

Capitolul 9

Ziua mea a fost destul de rea,  pe toata perioada intalnirii cu Matt am fost destul de absenta, gandul meu zburand fara incetare la Olivia si la aparitia acesteia in viele mele.Parca totul capata sens acum desi parea imposibil de explicat in cuvinte fenomenul care se petrecea ,era ireal ,nebunesc dar daca puneai totul cap la cap parea ca totul se leaga si toate au sens.

Toata ziua m-am gandit daca asta era doar in capul meu.Odata ajunsa acasa am cautat pe internet tot ce se putea despre persoanele ce posedau abilitati de medium , m-am uitat la seriale in acest gen doar ca sa vad daca ma pot regasii printre povestile cautate, nimic nu parea sa se asemene cu ceea ce traiam eu.Imi era frica sa vina seara , imi era teama sa o visez din nou pe fata decedata a carei inima imi batea acum mie in piept, nu stiu de ce dar brusc incepusem sa cred in astfel de fenomene paranormale si ma temem de orice se intampla in jurul meu si orice mic zgomot  pe care il auzeam.Asa ca m-am hotarat sa nu adorm in seara aceasta , nu pana nu eram cu adevarat pregatita de ceea ce se intampla in prezent in viata mea , soarele deja coborase in asfintit asa ca m-am decis sa merg la bucatarie si sa imi fac o cateva cafele , stiu ca in conditiile mele nu aveam voie sa consum dar nici nu ii dadeam voie corpului meu sa adoarma in noaptea asa , desi eram cat se poate de constienta de raul ce mi-l cauzam.

Dupa ce mi-am facut cafea si tot felul se ceaiuri pe baza de plante despre care se spune ca te poate tine treaz cateva ore , mi-am adus gheata sa imi pun pe spate in conditiile in care simteam ca incepe sa imi oboseasca corpul ,am facut cateva dusuri cat se poate de reci , am ascultat muzica la casti cu volumul dat la maxim numai pentru a nu auzi nici un fel de zgomot care ma putea speria , intr-un final am renuntat cazand istovita la pat, ochii incepeau sa mi se inchida si in momentul cand aproape ca eram gata sa renunt la tot si sa ma avant intr-un somn adanc din care sa nu ma mai trezesc pana a doua zi la pranz se aude un zgomot puternic de undeva din capatul scarilor.Trupul incepe sa imi temure incontrolabil si din obisnuita ma uit la ceas, observ ca acesta arata ora 2:15, uimita ca am reusit sa stau traza pana la ora aceasta dau sa ma ridic din pat si sa verific sursa zgomotului , constienta fiind ca nu trebuia sa fac asta dar in aceste conditii ma gandesm ca nimic rau nu o sa mi se intample,  constienta fiind ca Olivia in aparea numai in vise si eram cat se poate de sigura ca in momentul de fata eram traza si nu in lumea viselor.

 Cobor si ultima treapta si ma indrept cu pasi lenti catre bucatarie , inima parca imi sarea din piept si stiam ca in spatele usii este ceva ce nu are nici macar cea mai mica explicatie logica in momentul de fata , dar incercam sa ma mint ca poate fi doar mama care cotrobaie ceva prin bucatarie , dar ea nu umbla niciodata prin bucatarie la o ora asa tarzie . Ca si cum suspiciunile mele erau mai mult decat evidente, lumina in bucatarie era stinsa iar usa inchisa , dar zgomotul inca se auzea , de data asta de undeva din sufragerie. Urc inapoi scarile speriata dar ma opresc bursc , ceva parca ma retinea sa ma intorc inapoi in camera mea, oprita in mijlocul scarilor mana mea aproape ca se invinetise de cat de tare o strasesem de bara de sustinere , inghit in sec incercand cu greu sa imi stapanesc tremurul ce imi acapara tot trupul si ma decid intr-un final sa  cobor pana la urma treptele , lucru ce parca a durat o vesnicie. Cand ating talpile goale de podeaua rece simt un fior ce imi strabate intreg corpul , nu mai era frica , era altceva , parca temperatura camerei scazuse  in doar cateva clipe , ceva se intampla si in momentul de fata singurul meu gand se indrepta catre o singura persoana.Olivia. Eram constienta de faptul ca eram cat se poate de treaza deci asta nu avea cum sa fie un vis, nici pe departe , totul era cat se poate de real si incercam din rasputeri sa imi dau seama cum poate fi posibil, chiar daca inca nu aparuse inca in fata mea ii simteam prezenta exact ca si in visele ce le aveam cu ea.

Ma indrept usor catre mijlocul sufrageriei si aprind veioza de langa canapea , lumina aceasteia straluceste suficient cat sa pot vedea in intuneric dar nu suficient de bine ,asa ca ma indrept catre intrerupator dar fix in momentul in care vreau sa fac asta se aude un ras in spatele meu si  pasi ce se indreapta grabiti spre un alt loc , din cauza fricii si a rapiditatii cu care m-am intors nu am realizat de unde se aude zgomotul si in ce parte s-au indretat. Inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare si inghet incapabila sa scot vreun sunet.

In capul meu incepuse sa se deruleze felurite scenarii si incercam din rasputeri sa ma comving de faptul ca totul este doar in imaginatia mea, imi imaginam incaperea ca si cum ar fi   un decor de film in care, din pacate ,eu eram personajul principal. In mod absurd gandindu-ma la asta , nervozitatea mea incepea sa se amelioreze,incepeam sa cred cu tarie ca din cauza lipsei somnului si a stresului incep sa imi imaginez lucruri ireale.

Deodata se aude un zgomot, ca si cum ceva a cazut la bodea in spatele meu, am tresarit si m-am intors repede picioarele mele goale facand un fel de scartait pe podea   in momentul intoarcerii bruste.Mi-am frecat pielea ca de gaina de pe brate in timp ce vedeam o silueta ghemuita in coltul camerei , langa fereastra intr-un loc in care lumina felinarelor de pe strada nu reusea sa bata.Incep sa respir din ce in ce mai greu , imaginea din fata mea este infioratoare , incerc sa cred ca imaginatia mea a luat-o razna , ca visez, ca nu poate fi adevarat ce se intampla, asa ca inghit in sec si ma apropii din ce in ce mai mult de ceea ce credeam eu a fi doar un cosmar .

Aud un alt zgomot, un fosnet sau nu ... mai degraba suspine si vine exact din dreptul siluetei de la care eu nu imi puteam dezlipii privirea.Forma intunecata s-a miscat usor iar eu am inghetat, frica acaparandu-mi de data aceasta tot corpul, nu ma mai puteam misca si imi puteam simti pulsatiile inimii in tot corpul.Stateam acolo, inca buimacita, cu inima batandu-mi atat de tare de parca dorea sa iasa din piept de-a binelea, doream sa intreb din rasputeri "Cine-i acolo?" da stiam deja raspunsul la aceasta intrebare chiar daca imi doream cu ardoare sa nu fie adevarat.Fantoma care ma vizita in vise gasise un mod sa ma bantuie si in viata reala.Era Olivia, stiam asta , simteam asta.

"Nu pot pleca ,Sam...am nevoie de ajutorul tau " spune vocea din coltul camerei printre suspine.

"P-poftim ?" incerc eu sa vorbesc intr-un final, desi imi simteam gura uscata si corpul inghetat ,de data asta la propriu , temperatura camerei scazand considerabil. Deodata imaginea siluetei dispare din fata mea dar eu inca ma simt incapabila sa ma misc , nu schitez nici un gest nici macar in momentul in care prezenta imi vorbeste cu un glas mieros , placut , simtindu-se in aer un parfum floral extrem de imbietor.

"Esti singura care ma poate ajuta" imi sopteste aceasta la ureche.

"C-cu ce ?" reusesc eu sa intreb printre balbaieli, incercand sa imi pastrez vocea ferma dar esuand lamentabil atunci cand in sfarsit reuseam sa vorbesc.

"Mai e timp,nu iti pot spune exact , de fapt nu imi pot aminti exact " imi spune aceasta si un suspin se poate auzi din partea ei.

"Cum vrei sa te ajut daca nu iti amintesti care este exact problema ?" intreb eu prinzand mai mult curaj de data aceasta, simteam brusc ca nu ar trebui sa imi fie temea , intr-o oarecare masura dadea impresia de faptul ca este inofensiva si .. neajutorata.

"Trebuie sa descoperi singura , ai inima mea , si sentimentele mele , vei avea si amintirile mele , cat de curand Sammy, cat de curand..." se aude in spatele meu intr-un ecou cat mai indepartat.Brusc lumina din sufragerie se aprinde iar eu ma intorc speriata pentru a nu stiu cata oara in noaptea asta.

"Sam , ce faci singura in mijlocul sufrageriei ?Esti somnambula?" ma intreaba mama ingrijorata in timp ce venea cu pasi repezi spre mine.

"Am crezut ca am auzit ceva.." ii spun fara a da de banuit ceva legat de ce tocmai se intamplase,tocmai vorbisem cu Olivia , fata a carei inima imi bate in piept de cateva luni si stiu ca nu a fost utima data cand am vazut-o. Stiam , de fapt , ca asta este doar inceputul , inceputul a ceva cu adevarat infricosator.Traiam intr-un film a carei eroina principala eram chiar eu si aveam de rezolvat un mister ...un mister in care mi-e teama ca voi sapa prea adanc si ca acesta va ramane in final neelucidat,iar finalul nu va fi reprezentat decat de promisiunea unei calatorii in abisul ce inseamna de fapt necunoscutul. Dar trecand peste toate astea , singura intrebare care imi trecea prin minte in aceste momente si care nu imi dadea pace era .." Ce se va intampla acum cu mine?"