What the heart wants Part II Maybe...Someday...(Harry Styles F.F)

Capitolul 8

 Hei!! :** Stiu, stiu! Nu trebuie sa ma certati!! Am promis de muulltt ca voi posta noul capitol dar nu am avut deloc timp sa scriu la el incat am fost atinsa de febra examenelor:))) Apoi cand in sfarsit am reusit sa termin capitolul , scris asa din cand in cand si atunci cand mai luam o pauza de la invatat , nu am avut timp sa il editez , apoi dupa ce am reusit sa fac si asta mi-am dat seama ca nu imi place nimic si am inceput sa sterg din el si sa o iau de la capat cu unele fraze care imi pareau nepotrivite contextului si tot asa :))) imi pare tare rau dar se pare ca stresul din perioada examenelor a dus la pierderea temporara a inspiratiei:))) Acum mi-am revenit in sfarsit si va las sa va delectati cu noul capitol ^_^

P.S. Va multumesc pentru sustinere , pentru voturi , comentarii..intr-un cuvant ,pentru tot!! :* Va pup ^_^ 

Alerg. Alerg din nou cu picioarele goale pe iarba umeda de pe pajistea ce se intindea pe o distanta infinit de lunga, undeva in departare se putea vedea  cum cerul de un albastru orbitor se uneste cu pamanul creand tabloul perfect.Pot auzi sunetul apei ce se scurge usor ca intr-o mica cascada dar nu imi dau seama exact unde se afla, aud pasarile cum zboara deasupra capului meu si imi ridic privirea la cer doar ca se la zaresc cum dau agale din aripi mentinandu-si directia spre destinatia dorita.Aud rasul gingas al unei fete , parea atat de cunoscut, atat de familiar,dar nu imi puteam da seama  de unde il stiam.Imi iau privirea de la cer si ma uit in toate partile,ecoul rasului se auzea acum peste tot in jurul meu , ma rasucesc putin speriata in toate partile fara sa zaresc pe nimeni  cu toate astea simteam ca cineva ma inconjura si se invartea in jurul meu ca intr-o hora  , numai ca de data asta dansul era facut de o singura persoana pe care nu o  puteam vedea.

Deodata se opreste tot si ma opresc si eu din a ma invartii  in cerc cautand cu privirea persoana pe care o simteam atat de aproape de mine,peste tot in jurul meu de fapt, mireasma imbietoare a unui parfum de trandafiri imi imbata simturile si ma facea sa cad intr-un somn adanc , dar cu toate astea rezistam tentatiei si inca o cautam cu privirea pe fata pe care abia acum am realizat ca stiam  cum arata si stiam cine este.

"Esti trista" aud o voce blanda din spatele meu , tresar si ma intorc speriata iar in fata mea vad exact persoana pe care o asteptam...fata care imi aparuse si in ultimul vis..Olivia, parca asa imi spusese ca o cheama, inainte sa dispara, ma gandesc daca si acum v-a face acelasi lucru.

"De ce tot apari in visele mele?" o intreb eu ignorand afirmatia pe care o facuse mai devreme.Rade din nou, ochii sai blanzi stralucind ca doua luminite ,  mai exact ca doua stele pe bolta cereasca. Era ceva in privirea ei , ceva atat de familiar si nu imi dadeam seama ce.

"Nu fii trista, inima ta e mai puternica de atat si bucatelele rupte vor fi lipte la loc de imbratisarea persoanei de la care te astepti mai putin"imi spune ea simplu si imi ia mana intr-a ei.

"Ce vrei de fapt de la mine?Si de ce nu imi raspunzi niciodata la nicio intrebare?" ma rastesc acum la persoana din fata mea  fapt ce ii provoaca ei o usuara incruntare a fruntii.

"Vreau sa termini ceea ce am inceput eu" imi spune simplu privind in alta parte acum , pot vedea cum zambetul i-a disparut iar pe chipul sau si-a facut loc ingrijorarea.Nu intelegeam ce vrea sa spuna de aceea m-am decis sa aflu mai multe , era pentru prima data cand imi raspundea la intrebare si nu aveam de cand sa renut la a afla ce se tot intampla si de ce aceasta fata imi tot apare in vise, vise ce par imposibil de reale.

"Adica?" intreb nedumerita, raspunsurile ei erau de fiecare data seci si fata noima, lucru ce ma deranja enorm.

"Toate la timpul lor " imi mai spune, mult mai serioasa ca pana acum."Vin vremuri grele, pregateste-te!" ma avertizeaza ,apoi se indeparteaza rapid disparand in zare.Incerc cu disperare sa o strig dar observ uimita ca am ramas brusc fara voce si imediat vad cum cerul senin este acoperit de nori negri, tunete acopera linistea cu care deja ma obisnuisem iar fulgerele brazdau cerul luminandu-l din cand in cand,ma uit speriata dupa un adapost pentru ca ploaia deja incepuse ,picaturile mari si reci acoperindu-mi pielea uscata.Nu vedeam nimic, nici urma de adapost iar ploaia devenea din ce in ce mai deasa, picaturile de ploaie izbindu-se de pielea mea intr-un mod brutal , parca mii si mii de ace erau aruncate spre corpul meu iar eu nu puteam face nimic sa le indepartez. Ma udasem din cap pana in picioare  si nu ma puteam misca din locul meu , pentru ca nu aveam unde sa ma duc, incepuse sa mi se faca frig asa ca mi-am infasurat bratele in jurul copului dar asta nu ma putea ajuta cu nimic , simteam cum ploaia continua sa  cada pe pielea calda.Mi-am inchis ochii si mi-am dorit sa ma trezesc constienta fiind ca asta nu este decat un vis si nimic din ceea ce mi  se intampla nu era real."Trezeste-te ! " imi spuneam in gand de nenumarate ori pana ce ploaia s-a oprit , nu am mai simtit nici macar o picatura de apa ca imi atinge pielea asa ca mi-am deschis tematoare ochii si m-am trezit in semi- intunericul din camera mea.

M-am ridicat speriata din pat si am observat stupefiata ca eram uda din cap pana in picioare, putea sa fie sudoare sau puteau sa fie picaturile de ploaie din visul meu, cred ca ma obisnuiesc in ultimul timp sa ma trezesc cu o "amintire" in urma visului , drept dovada ca nu a fost doar o iluzie ci avea o samanta de realitate, lucru ce acum ma face sa tremur. Ceva se intampla aici si cu siguranta nu este ceva normal.

Tresar la auzul vibratiilor telefonului , asa ca ma intorc grabita spre noptiera si ma uit la ecran curioasa. Speram din tot sufleul sa fie un mesaj de la Harry , dar nu a fost asa , nu m-a mai cautat de o saptamana , timp in care am incercat sa uit si sa merg mai departe,lucru care , binenteles ca nu mi-a iesit deloc. Nu e usor sa uiti dintr-o data persoana ce pentru mult timp a reprezentat lumea ta , e ca si cum totul s-ar prabusii si ar lasa in spate numai ruine si nimeni si nimic nu ar putea sa construiasca inapoi ceva daramat de multa vreme.

Primisem un mesaj de la Matt ce imi reamintea ca azi trebuia sa ne intalnim, in ultimele zile de cand nu l-am mai vazut pe Harry,Matt a fost cel care mi-a intrat pe sub piele destul de repede , stiu ca incearca sa fie prietenos si sa ma ajute de aceea si eu in ultimul timp il acceptasem in viata mea doar ca prieten si inca incercam din rasputeri sa reusesc sa-mi dau seama ce se petrece cu mine atunci cand sunt in preajma lui.

Ma trezesc si ma grabesc sa fac un dus apoi sa imi caut hainele potrivite in timp record , in vreme ce in mesajul primit de la Matt scria sa fiu gata in cel mult 15  minute.

In momentul in care acesta suna la usa, strig la mama sa o anunt ca am plecat si ies grabita afara , asta petru a nu-l lasa sa ma astete prea mult , nu suportam sa ma las asteptata niciodata de nimeni.

"O sa mergem putin pana la mine deoarece mi-am uitat telefonul , apoi mergem la noul restaurant ce s-a deschis la 20 de minute de strada ta" imi spune el fiind atent la drum , aprob cu un semn din cap nefiind sigura daca el a observat sau nu gestul meu , apoi ma uit absenta pe geam . Nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la Harry si la ce ar putea face el in momentul asta , nu stiam daca a plecat din oras , daca a ramas , daca mai are acelasi job, daca se gandeste la mine atat de des pe cat o fac eu, daca mai avea sa se intoarca la un moment dat..Dar daca a decis sa mearga mai departe si eu sunt decisa sa fac acelasi lucru , numai ca a fi decis in legatura cu ceva nu inseamna mereu ca esti si pregatit sa faci pasul acela.

Ajunsa acasa la Matt observ cu stupoare ca ceea ce se afla in fata mea era mai mult decat o casa ,de afara arata ca acel castel din povesti in care imi imaginam ca voi locui atunci cand eram doar o fetita de cativa anisori.Odata ajunsa in fata usii de la intrare o servitore subtirica si usor palida la fata ne intampina zambind usor si timid , daca as fi cunoscut-o mai bine as fi zis ca prezenta lui Matt o intimideaza atat de tare, posibil sa il placa , dar de cum ma uit la Matt imi dau seama ca nu ar avea de ce sa nu o faca , era un baiat superb din toate punctele de vedere, si intr-o oarecare masura nu mi-e jena sa recunosc asta.

Odata intrati in camera lui raman putin sa ma uit la fotografiile puse pe suprtul de deasupra semineului urias. Vad fotografii cu el de cand era mic si tatal lui pe o barca , amandoi aveau undite de pescuit in mana si palarii pe cap, nu pot sa nu zambesc la cat de amuzanti erau. O poza cu el si parintii lui si pot observa frumoasa lui casa pe fundal , apoi o poza cu el de la absolvirea liceului, si intr-un final o poza cu o fata ce imi parea extrem de  cunoscuta...imediat cand realizez cine este persoana  din fotografie , pun mana pe aceasta si o privesc cu atentie pentru a fi sigura ca nu este doar un vis din nou,ochii aceia , zambetul acela , parul acela..E ea..

"Ea este ..adica a fost iubita mea." se aude vocea lui Matt de undeva sin spatele meu."Ea este cea a carui inima iti bate acum in piept.Numele ei este Olivia".

La auzul acetor cuvinte ma intorc usor cu fata catre Matt si in acelasi timp minea mea se intuneca odata cu imaginea.Am inghetat de spaima,am avut pret de cateva secunde scurte in cap imaginea acestei fete care imi zambea si imi vorbea ..numai in vise si parca ceva ca un fulger mi-a brazdat tot corpul intr-o clipa.

Am ramas exact ca o statuie, incapabila sa ma misc si rece la exterior in timp e in interiorul meu se dadea o lupta continua intre ratiune si simtire, intre realitate si iluzie , ceva se intampla aici si nu stiam ce. Cu fotografia fetei ce mi-a donat inima inca in mana , cu ochii atintiti la Matt si cu gura inclestata incerc, dar esuez lamentabil in incercarea  de a spune ceva ce nu credeam ca voi spune vreodata asta pentru ca nu am avut in viata mea astfel de experiente.."Olivia comunica cu mine prin vise.."