Salvarea Mea / Yoongi

Capitolul 1 ✨

Autoare pov

Era o zi obișnuita ca oricare alta, băieții erau în casă din cauza căldurii foarte puternice de afară. Jin a decis că e momentul să facă niște prajituri dar a realizat că nu are ouă și nici lapte așa că l-a trimis pe Yoongi la magazin dar Yoongi nevrând să meargă singur la luat pe JungKook cu el. În drumul acestora spre magazin trece pe lângă un orfelinat și observa niște oamenii care fug de acolo într-o anumită direcție. JungKook curios să afle ce s-a întâmplat îl i-a pe Yoongi cu el și se duc după ei. Observă că acei oamenii sau oprit lângă o fată iar acea fată părea foarte speriată și încerca să scape de ei dar fără nici-un folos pentru că a urmat să fie luată cu forța și dusă înapoi în orfelinat.

- Mie milă de ea.. spune Yoongi
- Da, și mie.. Hai la magazin pentru că am stat destul de mult și cred ca Jin deja s-a îngrijorat. Îi răspunde JungKook.

Pe drumul spre magazin, Yoongi și JungKook se gândeau la ce au văzut.

- Ce crezi ca se întâmplă acolo? Întreabă Yoongi serios.

- Nu știu, dar cred că ar trebui să aflăm mai multe despre acel orfelinat și despre fata aceea. Poate putem face ceva să o ajutăm. Spune JungKook trist.

Cei doi continuă să discute pe drum și își propun să investigheze mai mult situația de la orfelinat în zilele următoare.
Ajunși acasă Yoongi se duce cu JungKook în camera lui pentru a afla mai multe chestii dar nu au aflat mai absolut nimic.

Hana Pov

Am încercat pentru a miliarda oară să scap din orfelinat. De mult am spus că voi renunța dar când am vrut să ma duc la baie am vazut ca nimeni nu mai păzea ușa de la intrare așa că am zis ca asta e șansa mea, habar nu am cum am fost descoperită pentru că camere de supraveghere nu sunt parter sunt doar la etaj și nu mai era nimeni prin preajmă.
După ce am fost prinsă și luată cu forța m-au adus înapoi la orfelinat unde nu am amintiri prea plăcute. Ma dus în subsolul orfelinatului pentru că acolo eram eu și celelalte fete bătute de obicei. Nu înțeleg de ce băteau numai fetele adică băieții dacă făceau o prostie erau doar certați și le dădea 2-3 palme și aia era însă la noi fetele bătăile decurge c-am așa:
Sutem bătute cu coada de la matură, cu cureaua și cu un par care mai mult de 76cm n-are. Bineînțeles că eu sunt mai specială decât celelalte fete și a urmat o bătaie cu biciul de c-am o oră dar s-a nu credeți să plângeam, țipam sau ceva. Strânge am din dinții pentru că durea îngrozitor și dacă țipam sau plângeam le dădeam mai multă satisfacție. După o oră în care am mâncat o bătaie soră cu moartea am fost dusă în camera mea care o împarțeam cu alte 2 fete.

- Iar ai încercat să scapi? Spune Yura zâmbind. Când o sa îți deschizi ochii și vei vedea ca o sa mai stăm încă 2 ani în acest iad?

- Voi două mai aveți 2 ani, eu mai am câteva zile. Spune Ema bucuroasă.

Ema era o fetiță de 10 ani care spre norocul ei urma să plece din iadul ăsta către o familie fericită.

- Nu-i vina mea că acel pasnic nu a fost în stare să păzească ușa de la intrare. Le spun eu căutând niște haine pentru a mă duce să-mi fac baie pentru că c-am sângeram.

După ce am mai vorbit cu ele m-am pornit spre baie urmată de un pasnic bineînțeles pentru că le era frică să nu scap. Le-am c-am dat teroare în ăștia 6 ani.

Eu până la vârsta de 9 ani am fost un copil exemplu pe aici aș putea spune, până când am văzut cum o fată a fost omorâtă în bătaie fix în fața mea iar de atunci am tot încercat să fug din orfelinat dar de fiecare dată eram prinsă. Odată când am încercat să scap fost prinsă de către directoarea acestui orfelinat. M-am speriat atât de tare încât am luat o vază care o aveam aproape de mână și am aruncat-o în dânsa. Nu ma asteptam să îi arunc în cap și să o omor. Iar eu de atunci nu mai am nici-un drept să ies în curtea orfelinatului, doar pe geam ma pot uita.

Am intrat in dus dar foarte greu am reușit să ma spal pentru că rănile ma dureau îngrozitor. După ce am ieșit din duș mai mult forțată de celălalte fete care așteaptă să intre și ele pentru că și celelalte dușuri sunt ocupate.

M-am dus să mănânc pentru că n-am mâncat nimic toată ziua, așa că m-am dus la cantina orfelinatului și asteptam să mi se de-a și mie mâncare. Astăzi este acea zi din săptămâna în care primim și desert, observ că toți cei care erau la cantină primesc bibimbap și bingsu iar mie îmi dă terci mâncarea care o urăsc din tot sufletul meu și numai când o văd îmi vine să vârs. Ceilalți râdeau de mine dar cea care ieșea mai mult în evidență era una care nu prea ma suporta dar nici eu pe ea, așa că într-un moment de furie mi-am luat farfuria cu terci și m-am dus prin spatele ei și i l-am turnat pe tot în cap.

- Mai râzi acum. Spun și îi arăt cel mai fals zâmbet vreodată.

- Târfa ce ești! Spune ea nervoasă pregătită să de-a în mine dar eu am fost mai rapidă și m-am ferit.

- Nu ma numi după tine. Îi scuip eu vorbele în fața și plec spre camera mea.

__________________________________

C-am atât și cu acest capitol, sper ca va plăcut și vreau sa-mi cer scuze pentru greșelile gramaticale și cele de scriere 🎀🙈