Când aproape tot a fost uscat,
Crescut-au muguri pe tulpini
Și-n aer ramuri a-nălțat
Cu frunze viguroase printre spini.
Privind în vârf tulpina cea înaltă,
Zări, bobocul lui începe a deschide
Petala-n galben-soare colorată,
Ca raza ce-orizontul zorilor aprinde.
În mine crește frumosul trandafir,
Dintr-un pământ sub arșiță-năsprit,
Lacrimi de înger au fost în loc de mir,
Să-nvie rădăcina ce-aproape s-a topit.
Trecut-au mii de pași...doar au trecut...
Să ude solul, nici c-au obosit ,
În mâna goală apă n-au ținut,
Iar trandafirul meu, încet, s-a ofilit.
Speranța, însă, s-a intors din drumul ei,
Veni din cer, cu lacrimă de stele,
Să dea sclipirea vieții-n ochii mei
Și galbene petale rozei mele.
În mine este acum galbena mângâiere,
A florii ce învie pentru întâia oară,
Acum inima mea uită de durere..
Căci trandafirul galben i-a devenit comoară.
CITEȘTI
Despre orice...ALTCEVA
Poesía[Dac-aș putea să dau verdele la o parte, din frunze-ar rămâne doar un cuvânt. Dacă aș putea să dau pământul la o parte, din pământ ar rămâne scheletul lui " sunt"] N. Stănescu-Foamea de cuvinte
