Când razele de soare străpung ceru-n coline
Și ciripit de vrăbii se aude de la geam,
Așa-mi aduc aminte de cum era de bine,
Frumoase răsărituri,pe când copil eram...
Îmi amintesc,bunica și de al ei cuvânt,
De zmeurul din curte, cu fructe aurite,
Îmi amintesc grădina și izul de pământ ,
Pe care il călcam...și acuma se mai simte...
Îmi amintesc pădurea și de ale ei poteci,
Nu mi-ar fi stat piciorul în odihnă,
Copilărie dragă, dacă știam că pleci,
De două ori secunda, aș fi trăit ,în tihnă...
Și drumul către școală dura o veșnicie,
Așa părea , la mersu-mi visător,
Uitam că voi pleca-n marea călătorie,
Care se cheamă "calea spre viitor ".
Că anii de vor trece parcă n-am vrut să știu,
Și curtea cea-nflorită în urmă am lăsat,
Drumul spre casă,singur,își cântă de pustiu,
Golit de viitorul pe care l-am urmat.
CITEȘTI
Despre orice...ALTCEVA
شِعر[Dac-aș putea să dau verdele la o parte, din frunze-ar rămâne doar un cuvânt. Dacă aș putea să dau pământul la o parte, din pământ ar rămâne scheletul lui " sunt"] N. Stănescu-Foamea de cuvinte
