Greșelile din copilărie pot duce la pierderea multor persoane.
Jane Evans, o simplă angajată de la biblioteca din centrul orașului. Are o soră mai mică pe care o îngrijește alături de cea mai bună prietenă. Locul ei de muncă nu-i este de mare ajuto...
Liam este unul dintre prietenii noștri din copilărie, și cu toate astea și cel mai bun prieten a lui Christian. S-a schimbat destul de mult, blondul pe care îl vedeam în copilărie, acum este mai mult șaten. Are o înălțime destul de intimidantă, având în vedere faptul că nu am mai mult de 1.65.
-Liam, am avut o schimbare în viața și trebuia să mă întorc aici, îmi pare atât de rău că am plecat și....
-Ai vrut doar să faci ce e corect, spune el și îmi pune o mână pe umăr. Ce face mama ta? Chiar îmi era dor de fursecurile ei, spune încărcând să schițeze un zâmbet.
-Mama.....mama nu mai e, acum 5 ani... mi-e greu să vorbesc despre asta, spun și o lacrimă îmi cade din colțul ochiului.
-Îmi pare atât de rău! spune și mă ia în brațe.
-Christian, e și el aici? întreb cu glasul tremurat.
-Nu, eu nu o să-i spun că te-ai întors, nu vreau să mă bag, dacă vrei să te ajut cu ceva, orice, doar spune-mi!
-Eu plec, mă simt destul de obosită și nu mă simt în siguranță la ora asta pe afară, îi spun și încerc să zâmbesc.
-Vrei să te conduc până acasă? mă întreabă el.
-Nu, mă descurc, ne mai vedem! îi spun și plec.
-Pe curând, Jane! spune și se întoarce la gașca lui.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am așteptat ca răsăritul să-și facă apariția, stau în curtea din spate a casei privind spre un singur punct. Leagănul ăsta, pe cât e de vechi, pe atât de bine ține. E în jur de ora 6. O lumină se aprinde în casa familiei Adams. Doamna Raven iese în curte cu o cană de cafea, chiar vreau să îi fac o vizită, merită să afle de pierderea mamei.
Îmi trag pătura de pe mine și merg spre ieșirea din curtea mea. Urc scările casei lor și bat la ușă sperând să nu dau de persoana nepotrivită. Aștept că cineva să își facă apariția și să-mi deschidă ușa. Aud pași din spatele ușii, în pragul ei apare domnul Michael la fel de somnoros ca și mine. Se uită de două ori la mine după care i se măresc ochii.
-Jane? întrebă el pentru a se asigura.
-Mă bucur să vă revăd, domnule Adams!
-Și eu mă bucur! spune și mă strânge în brațe.
-Mă scuzați că am apărut așa brusc, dar doresc să vorbesc cu soția dumneavoastră, îi spun schițând un mic zâmbet.
-Sigur, Raven e în grădină, știi deja pe unde să mergi, iar în legătură cu Christian, nu este acasă, dar te anunț dacă vine, îmi spune și mă mângâie pe umăr.
Îi zâmbesc rușinată și merg spre grădină. Nu vreau să mă întâlnesc în acest moment cu Christian, mi se pare un moment penibil.
Când cobor scările, o văd pe femeia care îmi este ca o a doua mama, stă și își bea liniștită cafeaua. Când se întoarce spre mine, se uită bucuroasă și se ridică venind cât mai aproape de mine.
