Everything leads to us

Loc de muncă

Jane

Stau în casă privind când la ceas când la fereastră. Urma să mă angajez unde găseam un program mai bine plătit.

Mă ridic din pat și trag pătura pe Ivy. Îmi iau valiza și încep să cotrobăi prin ea. Trebuia să găsesc niște amărâte de haine în tot dezastrul ăsta. În cele din urmă iau o rochie roșie de vară care îmi ajunge până la genunchi. Are un model floral care mă face să ies in evidență. În picioare îmi iau o pereche de converși și îmi iau telefonul de pe noptieră.

Cobor în sufragerie unde dau de Sam care se uită plictisită la televizor. Se învârte spre mine și îmi zâmbește larg.

-Ești uimitoare!

-Mulțumesc! îi răspund și zambesc. O să ajung târziu, nu cred că e atât de ușor să-mi găsesc de muncă în orașul ăsta imens.

-Nici o problemă! Ai grijă de tine, dacă se întâmplă ceva, nu ezita să mă suni! îmi spune și îmi face cu mâna.

Ies din casă și mă uit confuză pe drum. Undeva în zonă se afla o stație de autobuz, și sper din suflet că memoria mea slabă nu se înșeală. Merg câteva minute ajungând într-o intersecție, cum mă așteptam, stația de autobuz se află fix pe partea cealaltă de drum. Trec pe trecere și aștept lângă mulțimea de oameni autobuzul.

Când urc în el, nu este pic de loc liber, nu prea cred că mai este loc în general, lumea stă lipită una de cealaltă. Eu fiind mică și slabă, mă simt mult mai incomod blocată în mulțime, lumea nu mă observă atât de ușor și de obicei ratez stația în care am de coborât.

Când încep să mă împing în lume pentru a ajunge la ușile care acum sunt deschise, primesc doar câteva înjurături și împunsături pe care reușesc să le trec încă stabilă pe picioare.

Mă aflu în centrul orașului. Locul ăsta este mai mult decât minunat. Îmi aranjez rochia și merg spre primul loc de pe lista mea. Patiseria mea preferată.
Când intru, la tejghea este o coadă cât naiba de lungă. O să aștept ceva nu glumă.

Mă așez pe un scaun și mă uit spre șirul lung de oameni sperând că vor dispărea din senin. Dar nu se întâmplă. Stau aici de o oră întreagă. Când în sfârșit pleacă și ultima persoană, merg glonț spre tejghea.

-Bună ziua! îi spun tipei roșcate.

-Bună, cu ce te pot ajuta? întreabă ea zâmbind.

-Mă întrebam dacă aveți vreun post liber, accept oricare post.

-Scuze, dar ultimul post liber a fost luat ieri, poate data viitoare ai noroc, spune și se retrage.

Grozav, o oră pierdută degeaba. Ies din patiserie bosumflată. Următorul loc de pe listă este un supermarket din apropiere.

Merg pe jos până ajung în locul în care trebuia să se afle acel supermarket. Dar spre surprinderea mea, a fost demolat, ce naiba? Oftez nervoasă și mă uit pe listă după următoarea locație. Biblioteca.

Trec strada ajungând în fața marii clădiri din centrul orașului. Biblioteca a fost unul dintre locurile mele favorite când eram mică. Veneam mereu alături de mama sau de Christian.

Urc scările și ajung în dreptul unei uși albe pe care scrie clar programul de lucru. Bat la ușă și intru sperând să nu dau greș de data asta. O doamnă în vârstă se află în spatele unui birou lucrând cu anumite cărți.

-Bună ziua! îi spun eu încercând să-i atrag atenția.

-Bună, scumpo! Te pot ajuta cu ceva?

-Da! Mă întrebam, aveți vreun post dispus? Orice fel de post, știu să fac si curățenie, orice vreți!

-De fapt, m-ai putea ajuta, după cum vezi, sunt destul de bătrână, nu mă mai pot descurca atât de bine singură și ai venit la fix. Te voi angaja, o să îmi fii de folos! spune și zâmbește.

După ce am discutat tot ce trebuia, mi-am luat la revedere și am plecat de acolo.

Am urcat în autobuz și am așteptat să ajung la stația mea. Când am coborât, tot ce lumina drumul pe întunecat pe care trebuia să merg de una singură, erau felinarele.

Niciodată nu-mi plăcea să merg singură noapte târziu prin acest cartier. De fiecare dată când mergem noaptea pe aici, era. cu unul dintre băieții din gașcă. Mă uit pin prejmă și mă simt atât de ciudat.

Ajung lângă un anumit loc în care îmi petreceam jumătate ziua când ieșeam. Parcul este exact așa cum mi-l amintesc, nimic nu este diferit la el, poate doar faptul că au mai reparat din lucrurile pe care le stricam din anumite motive neexplicabile.

Mă uit spre colțul parcului în care trebuia să fie o bancă. Pe ea se aflau în jur de 3 bărbați care fumau și râdeau. M-am panicat. Speram să nu mă observe, sau cel puțin să nu mă bage în seamă chiar dacă mă văzuse.

Încep să merg mai grăbită și să nu mă mai uit în spate. Dar la naiba, se aud pași alergând din spatele meu. Am dat de dracu! Nu-mi dau seama când am început să alerg dar tot ce știu e că individul se ține după mine.

-Stai! Nu vreau să-ți fac nimic, voiam să văd ceva, te poți opri odată? întreabă el aproape urlând.

-De unde știu că nu-mi vei face ceva? întreb eu înapoi.

-Păi nu vei știi decât dacă te oprești naibii odată și nu mă mai faci să te alerg din neneorocitul ăla de parc.

-Ce vrei? îl întreb stând cu spatele la el.

-Îmi pari foarte cunoscută, și nu știu cine ești și de unde te cunosc, te poți întoarce cu fața spre mine măcar? Să știi că nu am de gând să sar pe tine, vreau doar să-ți văd fața.

Mă întorc încet înghițind în sec. Încă mă rog să nu ajung violată sau mai rău, omorâtă.

-Chiar semeni mult cu ea, nu am vrut să te speri sau ceva! spune zâmbind.

-Acum că spui, și tu îmi semnei al naibii de tare cu unul dintre băieții cu care mă jucam în copilărie....

-Păi putem afla într-un singur mod, Liam, Încântat! spune el.

Puteam sa jur că el era.

-Jane..... îi spun cu vocea joasă.

-Tu ești! spune și vine spre mine după care mă ia în brațe. Te-ai întors totuși, după 10 ani.....credeam că nu o să te mai văd vreodată, de ce ai plecat? sau mai bine, de ce te-ai întors? am o mulțime de întrebări în acest moment și nu știu ce ar trebui să simt.

-Știu că e complicat dar....

__________________________

Bună! Un nou capitol o nouă întâmplare.

Ce rol credeți că are Liam în afară de un vechi prieten de-a lui Jane?

Aștept părerile voastre despre carte până acum!🤍