Drug(s) & money

Capitolul 6- Azar

── She's a killer
One look is all it takes
She's a killer
And she took my breath away

🍃

Nu puteam dormi. Trebuia să stau trează și să analizez cu atenție stocurile din ultimele săptămâni. Din fericire îmi mergea tot mai bine. Mă ridicam tot mai sus, și eram cu mândrie sus peste mulți bărbați din industria asta.

Îmi ipsea totuși liniștea. De aceea îmi luasem un mic apartament, la marginea Seului. Nu aveam să stau nici de nebună singura în conacul ăla imens. Era păzit așa că de ce sa stau acolo? Voiam să fiu singură fără paznici.

Plus că mai aveam o căprioară prostuța care mă vizita când i se trezea lui.

Acum că mi-am amintit de el, trebuia să-mi șterg imaginea cu el gol. Ce a fost în capul meu de am intrat așa peste el în baie? Ah... frică.

Proasto, proasto, proasto.

Am tras aer in piept și mi-am închis laptopul. Era aproape miezul nopții. Meritam și eu niste somn. Am căscat și m-am ridicat de la micuțul birou improvizat in sufragerie. Am strâns mai bine cămașa de noapte pe care o purtam in jurul meu, și am dat să merg in dormitor, dar am auzit soneria.

M-am uitat la ceas, văzând că e 23:49. Ăsta chiar că vine pe la mine când i se trezește lui dar nu-l condamn. Fac la fel.

Nu prea cred că mai aveam de mult o relație de ,, client-vanzator". Nu mai știam de mult ce este relația noastră.

Clienți nu vin acasă la vânzători, și vânzători nu se duc acasă la clienți , nu?

< Acum trei ani...>

Jungkook m-a urmat zâmbitor cat mergeam spre apartamentul meu. Nu aveam de gând să-l aduc la adevărata mea ,, casă ". Era încă periculos să fiu prea atașată de oameni, nici măcar nu știu de ce i-am permis să se bage atât de mult sub pielea mea la naiba.

Pentru că este un Bambi drăguț, de aceea.

── Nu e chiar casa mea reală. Te așteptai la ceva mai bogat, nu-i așa?

── Sincer da. Dar îmi place că măcar am un loc unde pot veni, în caz de vreau sa te vad, noona. A zis acesta zâmbind.

Am oftat dramatic și m-am pus pe canapea. El mi-a urmat exemplul, ba chiar s-a pus cu capul în poala mea. Ce crede că face?

── Ai doar case? Ai avut vreodată un acasa?

Ma întrebă curios. Probabil că am avut și eu cândva acasă, dar era bazată pe oameni. Și acasă nu trebuia să se construiască vreodată pe oameni. Cea mai mare greșeală.

── Acasă al meu, nu mai exista de mult.  Am ucis locul ăla.

── O să mă ucizi și pe mine, noona?

── Tu nu ești acasă, Jungkook.

── Încă nu sunt pentru tine, dar pentru mine ai devenit acasă, noona.

Zise șoptit dar tot l-am putut auzi. M-am prefăcut însă că nu aud nimic. Era mai bine așa. Deja mă temeam că și el devenea ușor ușor... acasă.