League of Legends

Capitolul 3: În care lectura aproape mă omoară...pe bune.

Era ora trei noaptea şi de abia ce găsisem dormitoarele,asta după ce chestionasem patru porro de servici.Căutarea mea a fost lungă dar acum am altă promblemă...mai exact în ce cameră trebuia să stau eu?

Nu cunoşteam toţi campionii,poate că eram doar câteva zeci,sute sau poate chiar mii.Nu îmi stă în fire să exagerez dar după cât de mare e castelul ăsta ar putea încăpea aici un oraş întreg.Din câte am înţeles noi eram împărţiţi pe teritorii iar în camere stăteam amestecaţi...Sau eram amestecaţi şi în camere stăteam după teritorii?Ugh mă doare capul.

Analizam fiecare părticică din hol,fiecare colţişor şi în special fiecare uşă în speranţa că aş putea să găsesc un mic simbol al Demaciei care să mă ghideze spre camera mea,dar în zadar.

Ajunsesem la disperare.Eram foarte obosită pentru că nu mai dormisem de două zile bune iar la masă nu am putut mânca prea mult pentru că şeful porro m-a chemat în biroul lui,tot ce vreau e un pat sau măcar o scândură şi o pătură.Hmm...de ce scândura mi-a amintit de Jinx?

Patrulam dintr-un capăt în altul al holului dar nimic,nici urmă de cameră.Ba chiar am încercat să deschid şi câteva uşi dar erau evident blocate.

-Hei,aici erai!aud o voce cunoscută din spate

Eram mai fericită ca niciodată să o văd pe Jinx cea dusă cu pluta.Ochii ei zglobii îi jucau la fel ca două mingi de bingo şi mă privea la fel de înspăimântător ca întotdeauna,unele lucruri chiar nu se schimbă.Mi-am coborât privirea mai jos şi în braţe ţinea un porro micuţ care scotea mereu limba afară probabil findu-i prea cald în braţele lui Jinx.Arăt către micul porro şi o întreb pe Jinx:

-Cu el ce s-a întâmplat?

Eram puţin speriată în privinţa puiului de porro.Dacă era al cuiva important iar noi riscam să dăm de probleme pentru că Jinx l-a luat?!

-Păi...făcea parte din mica mea răzbunare.Credeam că şeful porro te-a mâncat aşa că...

-Aşa că ai vrut să-i mănânci unul din pui?spun punându-mi mâna în cap de nervi

-Eh?Sună mai bine când o zic eu...spuse Jinx fără ca măcar să aibă o mustrare de conştiinţă

Nu ştiu dacă îmi era mai milă de mine cea obosită şi îngrijorată sau de porro-ul care ar fi urmat să fie cina lui Jinx dacă nu ajungeam la timp.

-Dă-l încoace!spun smulgându-i lui Jinx porro-ul din mână

Nu putea să-l măcânce!Vrea să spun...putea,adică e Jinx,probabil că m-ar mânca şi pe mine dacă i-aş umbla la jucării fără permisiune sau dacă i-aş fura măcar o singură piesă din colecţia ei de gloanţe ediţie limitată despre care mi-a povestit tot drumul.

Micul porro şi-a găsit un loc numai bun de stat pe umărul meu unde a adormit instantaneu,sărăcuţul era obsit.Nu pot să-l condamn,până şi contacul vizual cu Jinx era obositor.

Următoarea zi,adică peste două ore când se dădeam deşteptarea urma să-i înapoiem şefului porro puiul.Jinc a venit dinnou cu o idee nebunească de a pune puiul de porro de unde l-a luat fără să spunem nimic,dar nu vroiam să risc.

Jinx s-a întors spre mine şi m-a întrebat:

-Lux,ce căutai pe holul băieţilor?

Atunci m-am făcut roşie ca para focului.

Nu eram genul de persoană care să facă aşa ceva,mi se părea ciudat şi dubios,dar nu aveam chef să-i explic lui Jinx cum am răscolit tot castelul într-o singură noapte căutând afurisitul de dormitor,aşa că am înghiţit în sec.