League of Legends

Capitolul II: În care mă informează o minge de puf

Academia League of Legends arăta întradevăr ca un castel de poveste,dar nu era nici pe departe cum mi-o imaginasem eu.

Elevii nu erau ranguri regale sofisticate care defilau înconjuraţi de un aer de nobleţe,arătau mai degrabă ca o adunătură de adulescenţi care iubeau din tot sufletul Halloween-ul.Toţi erau atât de deiferiţi iar costumele lor erau atât de...reale!

Puteam să-i văd pe toţi.Data cu penele care,conform aşteptărilor mele chiar era un înger.fata cu mâna foarte mare,chiar şi băiatul cu mucusul din gară.Costumele lor erau mult prea reuşite,dar nu înţeleg de unde am obţinut buget pentru castelul ăsta genial,decoruri şi chiar pentru racheta lui Jinx care în mod sigur făcea parte din spectacol.

Jinx a început să râdă isteric,aşa cum face mereu dar de fiecare dată mă speria mai rău pentru că nu ştiam ce surpriză va mai urma.

-Ce e faţa asta lungă?mă întreabă Jinx.

E adevărat că eram şocată şi mă uitam lung în toate direcţiile.Mereu mi-am dorit să fac cosplay,iar şcoala asta era cea mai bună ocazie.

Astăzie trebuia doar să ne acomodăm puţin.Prezentările şi activităţile aveau loc mâine,aşa că aveam timp să încerc să îmi fac prieteni.

Jinx rânjea ca de obicei atunci când se uita la mine,părea să îmi ascundă ceva,dar ce?

Am mers spre biroul de informaţii,sau cel puţin am încercat să găsesc un birou de informaţii sau măcar o persoană care să îmi spună câte ceva despre şcoală dar în jur erau doar elevi,nici urmă de cadru didactic.

Am explorat coridoarele până când s-a anunţat ora mesei.M-am îndreptat spre sala de mese.

Ajunsă acolo am avut dinnou un şoc.Mesele erau uriaşe!Nu arăta ca o cantină obişnuită,nu erau bisericuţe formate şi eram aşezaţi într-o anumită ordine.Mă uitam derutată în toare părţile când simt ceva care mă gâdilă.

M-am uitat în jos şi am văzut o minge de puf cu o limbă lungă care mă privea insistent cu nişte ochi mari şi negri în care te pierzi atât de uşor.Ţopăia de colo-colo şi făcea roţi în jurul meu ca şi cum picioarele mele ar fii un munte numai bun de înconjurat în timpul unui maraton televizat.

-Scuză-mă?Îmi spune mingea de puf dregându-şi glasul.

Mă aplec să fiul la nivelul lui,gest care l-a făcut pe mititel să se simtă prost aşa că m-am ridicat iar în picioare.

-Cu mine vorbeşti?

-Ăăăăă nu,doar cu blonda care stă la vre-un metru şi jumătate deasupra mea,o cunoşti?mia-a spus mititelul încercând să facă o glumă.

-Oh,la mine te referi!răspund ruşinată uitându-mă în continuare la micuţa bilă de puf.

-Eu sunt Pou şi de acum voi fi porro-ul tău personal.Tu eşti Lux,evident.

La auzirea acelui nume am tresărit iar.Cine este Lux şi de ce toată lumea mă confundă cu ea?Nu ştiam cum să reacţionez dar pentru moment o să intru în joc,cred că aşa este cel mai bine.

-Masa ta este lângă fratele tău Garen,te rog urmează-mă.

Stai,stai.Să pună cineva pe pauză vă rog!Pe fratele meu în cheamă Will nu Garen.Cin este Garen?

Micul porro m-a condus până la una din mese,cea mai apropiată de fereastra din colţ.Acolo mi-am căutat neştiutoare un loc până am zărit un scaun liber lângă Will care îndruga ceva alături de ceilalţi de la masă dar îmi puteam da seama ce.Mă aşez la locul meu şi mă aporpiu d Will.