Victima

1. Eva și orașul

Eva

Numele meu este Eva, am 18 ani și provin dintr-o familie normală, nu una bogată cum este de fel în Santee, un oraș din San Diego, este un orășel destul de ciudat, aici sunt criminali, și bande diferite, părinții mei fac parte din banda The Criminals și sunt într-un fel de război cu The HUNTING...eu sunt total diferită de toată lumea de aici, nu îmi place crima, nu îmi place să fac rău, eu sunt o fată la locul ei, lucrez la un restaurant destul de cunoscut în zona asta, Luna Grill Santee, sunt ospătăriță acolo, mereu vin tot felul de criminali sau hoți...Sau de cele mai multe ori șeful benzi The HUNTING, Adam...mereu vrea să îi iau eu comanda și să îl servesc eu, ori de câte ori am încercat să mă ascund de el, dar în zadar, nu pot, știe mereu când sunt la muncă și când nu, ai mei mă judeca mereu pentru că lucrez pe partea unde locuiesc oamenii lui Adam, dar aici se câștigă cel mai bine, chiar dacă sunt nevoită să stau singură.

Normal ar fi ca la vârsta mea să fiu la liceu, dar în orașul ăsta ciudat nu există școală, m-am învățat singură să scriu și să citesc.

-Eva, nu mai sta cu capul în nori, trebuie să ajungă Adam...iar tu nici nu ești îmbrăcată corespunzător, fugi repede și schimbă-te.-se aude din spate vocea răgușită a șefului meu, Adrian.

Îi ascult ordinele și mă duc să mă schimb, când ma întorc pe ușa restaurantului apare el, Adam, cu părul său negru dat pe spate, ochii căprui în care puteai citit destul de ușor ura din ei... Se așează la o masă și îmi face semn să mă duc să îi iau comanda, cu pași ușori mă îndrept spre el, coșmarul și frica la tot orașului...

-Bună ziua, domnule...ce doriți să comandați?

-Eva...ți-am spus de atâtea ori să nu mai îmi spui ,,domnule" spune-mi pe nume.-vocea sa îmi făcea pielea de găină și inima să îmi bată de 10 ori mai repede- adu-mi ce comand de obicei.

-Am înțeles do-...Adam, ceva de băut nu doriți?

-O cafea simplă, mulțumesc.

Când ajung în spatele tejghelei, să îi pregătesc comanda lui Adam, lângă mine apare Zoe, cea mai bună prietenă a mea.

-Se pare că domnul Adam te mănâncă din priviri, ce zici?

-Ești paranoică Zo.

-Nu, nu sunt, sunt doar realistă, nu ai văzut cum se uita la tine?

-El nici nu se uită la mine, te rog Zoe..

-Corecție, tu nu te uiți la el, dar el se holbează mereu la tine.

-Încetează, nu are cum ca el să se uite la una ca mine.

După ce este gata comanda lui Adam mă îndrept spre masa unde se afla el, îi pun comanda și vreau să plec, dar Adam mă prinde de mână.

-Eva, uită-te la mine.

Îmi ridic privirea ușor spre el, mă speria gândul să mă uit la el...