6. Ești a mea

3 1 0
                                    

*după 3 luni*
Eva

           Au trecut deja 3 luni de când îi aparțin lui Adam, la început a vrut să dorm cu el în cameră dar nu am fost de acord cu asta și spre surprinderea mea m-a înțeles și nu m-a obligat să stau cu el, dimineața luăm micul dejun împreună, iar abia la cină ne mai vedem, este foarte ocupat cu The HUNTER, iar eu stau toată ziua în casă și citesc, Adam nu mă mai lasă să lucrez, a spus ca merit sa fiu tratată ca o prințesă.

       —Prințesă?

      —Da?

      —Ești bine?

     —Da, de ce nu aș fi?

     —Te văd abătută, sigur ești bine?

     —Da.

     —Bine...ascultă, vreau să vorbim.

    —Depsre?

     —Ești de 3 luni aici și totuși tot nu te-ai îndrăgostit de mine.

      —Adam...eu nu mă pot îndrăgostit cu una cu două...

      —Pe bune Eva? Am așteptat atât de mult să fi a mea...

      —Ce...?

      —Eva...tu îmi aparți, ești a mea, înțelege.

      —Adam, eu chiar nu mă pot îndrăgosti de tine, nu dacă mă ți cu forța aici, eu sunt ca un obiect pentru tine...ai avut o înțelegere cu ai mei și ai profitat de asta ca să mă ai lângă tine...

      —Eva, eu am ocolit cât de mult am putut subiectul ăsta, dar acum chiar nu mai pot, femeia lui Dumnezeu, înțelege că tu nu ești un obiect, tu ești femeia de care m-am îndrăgostit!

      —Nu Adam, ai doar impresia asta, dar nu te-ai îndrăgostit de mine.

         Nu mai aveam chef de discuții fără rost așa că am mers în camera mea.

       E o nebunie, cum să fie el îndrăgostit de mine, el...el e așa rău...cum pot să mă îndrăgostesc de el...nu exista așa ceva.

*Adam*

        Femeia asta mă jur că are noroc că o iubesc, altfel acum nu mai putea să meargă, de 3 luni tot aștept un semn că s-a îndrăgostit, măcar unul mic, dar degeaba.

       —Șefu...te deranjez?

       —Armen, nu, intră.

       —Pari abătut, ești bine?

       —Da, am câteva probleme cu Eva, dar o să se rezolve.

       —Ce...ce probleme?

       —Eh...nu înțelege că îmi aparține și că sunt îndrăgostit de ea...

       —Adam, înțelege-o și tu acum, ai luat-o că pe un obiect de la familia ei, cum vrei să reacționeze acum, să îți sară în brațe și să te pupe, nu, trateaz-o cum merită să fie tratată, nu ca pe un obiect să faci ce vrei cu ea.

VictimaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum