Capitolul 2

90 23 7
                                    

ROWAN

Mă grăbesc spre firma mea pentru că un angajat de al meu ma sunat și mi-a spus că cineva face scandal

Mă îndrept spre BMW-ul meu negru, deschid portiera apoi intru in mașină.

Pornesc motorul apoi i-au din loc.

Nici măcar nu am plecat bine de la firmă și acum iar trebuie sa merg din cauza unui angajat nebun care vrea să facă scandal.

Incep sa urlu la un nebun care se bagă în fața mea

- UNDE TE BAGI IMBECILULE!?


îl claxonez iar el începe să înjure

....

Ajuns la firma cu nervi din cauza acelui imbecil, intru înăuntru apoi mă îndrept spre lift.


Apăs pe buton așteptând să se deschidă ușile.

Când ușile se deschid intru și aștept să urc la etajul 3.

Ajuns la etajul 3 mă îndrept spre biroul meu.

Intru înăuntru și îmi observ asistenta personală cum se cearta cu inca un angajat de al meu.

Când mă observă se apropie de mine și începe sa țipe.

¿Por qué redujo mi salario?

*De ce mi-ați redus salariul?*

Primero que nada, por favor cálmate. Zic eu nepăsător.

¡No me calmaré!

*Nu mă voi liniști!*

Deja incepe sa mă scoată din minți și din greșeală scot niste cuvinte care nu trebuia să le scot.

- APROAPE NICIODATĂ NU ESTI LA MUNCĂ!

- EȘTI DOAR O PROSTITUATĂ CARE ÎNCEARCĂ SĂ IMI FACĂ MIE AVANSURI CAND VINE ODATĂ PE SĂPTĂMÂNĂ LA MUNCĂ!

- EȘTI CONCEDIATĂ, SA NU TE MAI PRIND LA MINE IN FIRMĂ!

Ii curg niște lacrimi pe obraz apoi iese din biroul meu plângând.

Mă uit la angajatul care stătea în fața mea încremenit de frică.

- Por favor tráeme una copa de vino. Îi spun eu inca nervos apoi mă îndrept spre scaunul meu.

*Vă rog să-mi aduceți un pahar de vin*

El imediat pleacă să îmi aducă paharul cu vin.

Mă așez pe scaunul meu, negru din piele, așteptând paharul ăla de vin.

- Mai repede daca se poate!

El se grăbește și într-un final aduce paharul cu vin pe care l-am cerut acum 1 minut.

Sorb puțin din pahar apoi îl așez pe birou și îmi deschid laptopul.

Lucrez la un proiect pe care mi-l doresc de mult.

Vreau sa incerc sa îmi deschid a doua firmă iar aia sa fie in Italia.

Nu îmi ajunge ce am acum. Vreau mai mult...mult mai mult.

Vreau sa fiu cunoscut și în Italia. Vreau sa curgă banii pe mine..

Nu am nevoie de iubire, Am nevoie de bani...foarte mulți bani..

...

Îmi închid laptopul după 2 ore de stat cu capul in el.

Mă frec puțin la ochi apoi mă ridic de pe scaun.

Pornesc spre ușă, o deschid apoi o închid și o închui. Nimeni nu avea voie in biroul meu cat timp eu eram plecat.

Mă îndrept spre lift, apăs butonul apoi aștept să se deschidă ușile.

Intru apoi aștept să cobor înapoi la parter

Mă îndrept spre ieșire, ies apoi închid ușa.

Merg spre mașina mea, urc apoi închid portiera.

Pornesc motorul apoi o i-au din loc.

Drumul a fost mult mai liniștit de data asta.

Parchez mașina, mă dau jos apoi o închui.

Intru in apartament și îmi sare în ochi o siluetă feminină, era Vera.

Era îmbrăcată în niște pantaloni scurți negri și cu un tricou larg albastru.

Mă observă apoi mă analizează.

- Bună! Spune ea apoi îmi zâmbește.

- Uite care e faza scumpo. Nu mai încerca să te bagi in seamă cu mine pentru că nu o sa îți iasă.

- Dacă crezi că o să ți-o trag, te înșeli amarnic.

Zâmbetul ei dispare apoi se încruntă și își ferește privirea.

- Nu sunt o...apoi se oprește din vorbit.

Mi-am dat seama la ce sa referit.

Pornesc în cameră apoi închid ușa după mine.

Mă uit în oglindă și mă gândesc la proiectul care neapărat trebe sa îl fac.

Zilele astea voi fi foarte ocupat.

Mă schimb in niste haine mai comode, un tricou gri și niște pantaloni negri.

Mă așez în pat apoi îmi deschid laptopul și mă apuc iar de lucrat.

Umbra Sentimentelor Nerostite Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum