Umbra Sentimentelor Nerostite

Capitolul 3

VERA

Lacrimi în curg pe obraji in timp ce mă uit pe geam...

Dece trebuie sa fie așa rău...ce i-am facut...?

Nu mai suport...

Mă așez pe canapea și mă întind.

~•~•~•~•~•~•~

Mă trezesc in camera mea confuză

Cum am ajuns aici dacă eu adormisem pe canapea?

Mă ridic din pat și mă îndrept spre dulap.

Îmi scot niște pantaloni eleganți și o cămașă.

Da, îmi place să port cămăși. Mi se pare că arată foarte bine pe mine.

Îmi așez hainele pe pat apoi intru in baie.

Îmi prind parul într-o coadă de cal apoi ies din baie și mă schimb.

Îmi i-au niste tocuri apoi îi pun puțină apă și mâncare lui Budincă.

Ies din cameră și îl observ pe Rowan care își face de mâncare.

Mă observă și de data asta chiar nu mă ignoră.

- Bună dimineața, îmi spune el apoi își fixează privirea spre omleta lui.

- Bună dimineața

Era îmbrăcat în niște pantaloni negri și o cămașă albastru închis. Avea ochelari de vedere și niște papuci de casă pufoși și negri.

Îl examinez din cap până în picioare.

- La ce te tot holbezi?

- La nimic.

- Cum m-am trezit la mine în cameră când eu am adormit pe canapea? Curiozitatea mea crește.

Se uita la mine apoi își ferește privirea.

- De unde să știu?

- Tu ești singurul care stă cu mine în apartament! Am țipat puțin cam prea pițigăiat.

Își dă ochii peste cap apoi se uită la mine.

- Nu știu.

Mă încrunt apoi mă îndrept spre ușă.

- Unde pleci?

- Te interesează? Oricum nu o să uit cum te-ai comportat cu mine aseară.

Ies din apartament și închid ușa în spatele meu.

Zilele ăstea am de gând să îmi caut un loc de muncă.

Sun un taxi, am de gând să beau o cafea apoi să mă uit puțin pe net de locuri de muncă.

~•~•~•~•~•~•~

Urc în taxi pe locurile din spate.

- Por favor llévame a la cafetería más cercana de la ciudad.