Mă uit foarte atent la şapte băieţi necunoscuţi. Nu ştiu cine sunt sau ce vor de la mine.
Eu: Eliza? Tata? Unde sunt?
X: Eliza? Nu eşti tu?
Eu: Nu! (Izbucnesc în plâns) Cine sunteţi voi?
Z: În timp ce aveai amnezie am avut grijă de tine.
Eu: Am avut amnezie? (Plâng şi mai tare)
Simt cum un băiat mă i-a în braţe şi mă pupă pe obraz, în momentul acela am simţit o prezenţă cunoscută, m-am uitat la faţa lui şi me-am adus aminte când un băiat chipeş m-a prins dupa ce era să cad.
Eu: Eu pe tine te cunosc! Dar nu ştiu de unde!
În momentul îla observ cum faţa băiatului surâde.
Din perspectiva lu' Jungkook.
Tot eu am ajutato... şi tot pe mine nu mă recunoaşte. De ce prostul de Jimin mereu câştigă? El vrea doar să-şi bată joc de ea..
Fata: Defapt vă ştiu pe toţi... me-am adus aminte... Prăjiturică! (Îmi zâmbeşte)
Am început să-i zâmbesc şi eu. Dar era un zâmbet fals. Mă doare să o văd în braţele altuia, mai ales în braţele lui Jimin.
Din perspectiva fetei
Mă simt aşa bine! Me-am revenit la normal. Şi acum ştiu că-mi place şi de...
Jm: Deci.. până la urmă care e numele tău?
Eu: Al meu? Păi e cam urât... (Mă uit în jos)
Jk: Nu contează! Şi noi avem numele ciudat!
Eu: Ok. (Zâmbesc) Mă cheamă Maia!
RM: Provii din America?
Eu dau din cap în semn de nu: Eu provin din România... dar am stat ceva timp în America...
Jm: Şi ce cauţi aici?
Iar îmi lăcrimează ochii... nu puteam zice de faţă cu băiatul pe care îl plac că părinţii mei...
Jk şi Jm sar pe mine să mă eie în braţe: De ce plângi?
Eu zâmbesc cu lacrimile în ochi: Nu contează!
Jm mă pupă pe obraz si eu izbucnesc şi mai tare în plâns.
Eu: Părinţii mei sunt terorişti!
Va urma...
