Eu: Ești... tată?
Tata: Maia? Te-am găsit!
El era... deci e sfârșitul locului îsta.
Eu: Și...?
Tata: Haide fetițo! Trebuie să plecăm!
Eu: eu... Scuze... nu plec!
Tata: Mă refuzi? *o ia de guler*
Eu: Nu pot pleca! *plâng* Locul acesta... nu pot!
Se apropie de mine râzând. Încer să mă uit în jos... văd o umbră mă uit în sus și o văd pe Eliza , sora mea!
Eu: Eli! *plâng*
Tata: Eliza? *se întoarce*
Mă uit pentru câteva secunde la ea și fug prin pădure. Încerc să caud cabana. Dar în căutarea mea , întunericul își făcea loc...la fel ca frica mea. Tremuram toată.... simțeam că frica mă înlănțuie... mă simțeam moartă!
Mă pun jos și dau de ceva moale. Îl iai de jos și observ că era dm Ursache... ursulețul meu.
Am început să-l strâng în brațe. Este ud de la lacrimile mele.
Brusc... aud pași prin iarbă. Mă uit atent la locul în care se aude zgomotul. O umbră imensă apare. Inima îmi bate tare și simt că e sfârșitul... dar m-am înșelal... o voce cunoscută mă calmează, este Eli.
Eu: Eli!
Eli: Maia! *o ia în brațe*
Eu: Tata e cu tine?
Eli: Tata a plecat... te lasă aici.
Eu: Dar tu ce faci aici?
Eli: Am fugit... nu te las singură! Dacă murim! Murim împreună! Nu degeaba sunt mai mare!
Eu: Ajută-mă să caut o cabană! Mare! Acolo vom avea adăpost... chiar dacă mi-e rușine să dau ochii cu niște persoane.
Eli: Ha?
Eu: O poveste lungă! Hai surioarã! *o iau de mână și îl pun pe ursache în geanta ei*
Ajungem până la urmă la cabană... dar tremuram toată... îmi este frică să dau ochii cu Jimin dar și cu Jungkook.
Eli: Haide Maia! *fuge spre cabană și bate la ușă*
Mă rugam să răspundă V sau J Hope...
Ușa se deschide și la ușă e Jungkook. Se uita în toată splendoarea la mine calm și mă ia în brațe.
Jk: Slavă domnului! Ești bine! *o pupă pe frunte*
Eli: Ăm... bună!
Jk se întoarce: Sa...lut! Maia...cine e ea?
Eu: E Eliza... sora mea...
Jk: Păi intrați..
Intru în casă și toți băieți ne priveau confuz... chiar și Jimin. Mă abțineam să nu izbucnesc într-o criză de plâns... dar Eli ma luat în brațe imediat.
Eli: Eu sunt Eliza...
Va continua...
