Poți iubi din nou

Întâlnire?

Koko i-a trimis un mesaj lui y/n cu o jumătate de oră înainte să plece spre ea,doar să se asigure că e gata.

Y/n era gata cu fix 15 minute înainte ca Koko să ajungă. Se uita în oglindă,nu înțelegea de ce dar dintr-o dată simțea nevoia să se aranjeze mai mult ca de obicei. Nu știa sigur dacă era îmbrăcată potrivit. Nu mai fusese până acum într-un club de noapte și nici nu mergea ca să se distreze,dar totuși Koko i-a spus să se aranjeze frumos. Se poate să fie...
Nu,nu avea cum. Dar dacă?...
Dacă asta era o întâlnire? Nici măcar nu a avut un cuvânt de spus în legătură cu asta. Deci ar putea spune că e o întâlnire neoficială,mascată ca fiind o "întâlnire de afaceri".

Cu atâta contemplat timpul zboară. Fie vorba între noi așa repede trece și când începi să ai sentimente,dar momentan nu este timpul sa discutăm despre asta.

Evident că domnișoara y/n s-a gândit cam mult la acest Koko și între timp gândurile ei au fost eliminate de Sunetul tonului de apel al telefonului ei,cu numele Koko pe fundal.
Cu inima în dinți i-a răspuns, nu a apucat să răspundă repede că vocea rece și lipsită de orice emoție a lui koko a întrebat:

Koko: Ești gata?

Mai trebuie să ne trezim și din vise,nu? Era prea bizar ca un băiat așa ca el să vrea să se întâlnească dintr-o dată cu simpla de ea.

y/n: Da-
Koko: Te aștept, sunt deja în fața casei tale.
A spus și după a închis apelul fără să aștepte un alt răspuns.

Y/n a ieșit ușor din casă,încercând totuși să nu fie auzită de tatăl ei,și s-a îndreptat catre mașina lui Koko trăgând ușor de rochia mulată,simplă pe care o purta.

Koko zâmbește ușor și o salută când intră.
Koko: Arăți drăguț.
y/n: M-mersi...
Koko: Ne așteaptă Inupi la club,sper ca nu te deranjează.

Da desigur, încă o dată speranțele ei au fost spulberate.

y/n: Ah,nu desigur! N-are de ce să mă deranjeze Inu... Stai cine e Inupi? *y/n confuză a realizat că nu cunoștea membrii bandei și acest "Inupi" ar putea fi un alt tip periculos,într-un loc periculos. Așa a ajuns viața ei?*

Koko:Băiatul blond de ieri,e cam arogant,dar e băiat bun sincer.

y/n: Aaaaah băiatul ăla frumos cu cicatrice!

Koko i-a tras o privire curioasă fetei părând puțin iritat de ce tocmai spusese,iar după expresia ei nu ar fi trebuit s-o zică cu vice tare.

Koko: Tss...frumos?

Era cumva... gelos?

y/n: uuh nu-
Koko: Mda,știu nu ai vrut să spui asta cu voce tare. N-ai fi nici prima,nici singura deci te-aș sfătui să stai departe de el. Apropo ajungem în aproximativ 5 minute.

Nu a mai scos nicio vorbă,y/n de data asta a preferat să tacă înainte sa spună altceva și mai greșit.
Koko a parcat mașină și s-a dat jos primul pentru a-mi deschide și mie ușa.

: Urmează-mă!

Koko a dus-o pe y/n înăuntru și s-au așezat la bar alături de Inupi.

Inupi:Bună frumoaso! Dorești ceva de băut? *Spuse el cu o față cam perversă dacă m-ai întreba pe mine*

Koko:Ce te apucă idiotule?

Inupi își îndreaptă privirea către Koko,pierzând din interesul din privirea lui.

Inupi: Mh? Eram și eu drăguț, nu mi-ai zis tu să mă port frumos cu ea? *A zis și apoi și-a îndreptat fermecătorul zâmbet spre y/n.*

Koko: Păi cred că tu nu ai înțeles bine. Ți-am zis să fii drăguț,nu s-o vrăjești,dar în fine.

Koko și-a îndreptat privirea către y/n.

Koko: Comandă ce vrei,plătesc eu.
y/n: Oh,Doamne nu! Nu pentru asta sunt aici.

Inupi interveni băgăcios în conversația lor.
:Pentru asta pot fi eu aici-

Koko i-a împins iritat fața lui Inupi.

Koko: Nu,nu accept un refuz. E un ordin dacă nu vrei sa ma asculți.

Lui Koko îi prea place să fie autoritar. Dar acum văzând că nu avea alta variantă si-a cumpărat totuși o băutură.

Au stat ceva de vorbă, au mai și glumit,s-au mai și cunoscut. Ulterior Inupi s-a cam îmbătat și evident că acum Koko trebuie să-l ducă acasă.

Koko: Tss,enervant mai ești câteodată Inui! *Koko și-a masat cu 2 degete enervat nasul*
-Y/n,trebuie să-l duc pe Inupi acasă și o să te iau cu mine. Ne terminăm noi după treburile,bine?

y/n: Ă,da. Nu-i nicio problemă stai liniștit!

Koko l-a luat de braț pe Inupi și l-a scos din club. L-a aruncat puțin pe bancheta din spate a mașinii că era cam nervos,apoi a deschis-o frumos pentru y/n.
Koko nu a scos niciun sunet tot drumul,doar mai arunca o privire la cei 2,și de altfel și Inupi arunca puțin mai pulte priviri. Ceva în el îl făcea nervos,nu-i plăceau acele priviri aruncate de către prietenul său. Koki văzând ce instabil stătea Inupi pe bancheta din spate,a pus repede brațul spre pieptul lui y/n și a pus frână brusc la semafor,facându-l pe Inupi să cadă pe jos.

Koko: Pff... scuze Inui,n-am avut timp să reacționez. *Încerca din răsputeri să-mi mențină fața serioasă,dar acest incident,voit provocat de el, l-a amuzat prea mult.
În scurt timp l-au lăsat și pe Inupi acasă,iar Koko l-a băgat și în pat să se asigure că nu pățește prostu ceva. S-a întors la mașină și a condus-o pe y/n acasă.
Când au ajuns în fața casei ei era deja în jur de 10 seara.

Koko: Poftim suma de care aveai nevoie.

y/n: Mersi mult pentru ajutor! O să încerc să-i returnez cât mai repede.

Koko nu prea era genul care împrumută totuși bani,lui îi plăcea sa fie plătit pentru anumite chestii. Dar se pare că de data asta chiar nu-l deranja.

Koko:E în regulă,ia-ți timpul tău. Eu pot să aștept.
y/n: Mulțumesc!

Înainte ca y/n să plece,Koko a prins-o de încheietură.
Koko: Auzi... putem sa ținem legătura? Mi-a făcut plăcere să-mi petrec timpul cu tine!

y/n: Oh,da chiar mi-ar plăcea...
Koko:Deci... nu te-ar deranja dacă ne-am vedea și mâine,nu?
y/n: Nu cred că m-ar deranja,lasă-mi un mesaj când poți.
Koko: Așa o să fac.

Koko i-a zâmbit gentil lui y/n,și ea lui de asemenea.
După ce Koko a plecat și ea a rămas singură o bucurie de nedescris s-a dezlăntuit asupra ei. Cum era posibil așa ceva? Cumva toate acele gânduri pe care le avea tocmai au devenit adevărate?
Îi venea prea greu să creadă asta. Dar su mai greu de crezut este reacția ei,fata s-a îndrăgostit de el fără ca măcar să-și dea seama. Dar până la urmă așa e dragostea,vine pe neașteptate.
Se pare că pe aceasta fată a cam lovit-o Cupidon.
Dar oare domnul Cupidon l-a lovit și pe Koko? Putea oare Koko să lase în spate trecutul și să-mi îndrepte în sfârșit atenția spre altcineva?
Sau totul era predestinat dezastrului?...