Sub Pretextul Iubirii

5

Sa iau loc? Bine,iau loc! Ma asez pe un scaun din fata biroului,uitandu-ma tinta la el. Ceva imi spune ca nu e aici intamplator.

-Ce faci aici domnule Kraff?

-Rose,sti ca nu imi place sa imi spui asa.

-Atunci Emilia,de ce iti spune? Pareti mai apropiati!

A sunat ciudat! A sunat a gelozie, iar asta nu sunt eu.

-Emilia e anjatata tatalui meu! El detine mall-ul asta si multe altele.

Usurinta cu care vorbeste,ma face sa cred ca isi imagineaza ca sa detii un asemenea loc, e ca si cum, as spune eu,ca nu stiu,detin o bicicleta! Acum a dat dovada ca este un baiat de bani gata,crescut cu bani in loc de saltea la pat! Si totusi nu eram furioasa pentru ca nu mi-a spus de la inceput. Il priveam indiferenta.

-Daca ai terminat,as dori sa plec,ii spun si ma ridic de pe scaun pornind spre usa.

Ies si nu mai privesc matahala aceea de langa lift care ma face sa ma simt ca un evadat,si astept sa soseasca liftul. Odata ajuns,intru in el,si nu fac nimic sa il opresc atunci cand il vad pe Erik iesind din birou si inaintand grabit spre usile care se inchideau.

-Rose,opreste liftul!

-Ce? Scuze,dar nu pot! Usile s-au inchis,si eu asteptam sa ajung la parter si sa plec de aici.

Normal,trebuia sa il astept pe el si sa ma duca inapoi. Ies in parcare,si ma rezem de masina. Cateva minute privesc in gol,dar gandurile imi tipau in cap.

De ce am simtit fiorii aia cand Erik m-a atins de dimineata? De ce am ramas blocata cand mi-a sarutat gatul,de ce am ras cu el,de ce l-am tras peste mine in cabina,de ce nu am protestat si am venit cu el? Sunt asa naiva. Face asta ca sa plec,vrea sa ma sarute si toate astea ca sa plec,asa cum facea cu toate. Ei bine,nu ii va merge. Voi castiga pariul,mai repede decat am stabilit si imi voi pune conditia,si voi sta chiar mai mult decat ma gandeam initial in acel conac!

Gata! Nu ma mai las pacalita de el,si cu siguranta nu de aceeasi ochi. Nu ma mai las pacalita de aceeasi ochi care m-au facut sa plang zile intregi.

M-am desprins de masina ca sa vad daca vine Erik,si din neatentie,m-am ciocnit de cineva si am scapat sacosele din maini. Bine ca nu s-a varsat continutul, nu am nevoie ca Edward sa vada ce costume de baie mi-am cumparat. Edward?!

El e! Acelasi din totdeauna. M-am aplecat jos ca sa iau sacosele,dar am ramas blocata pe imaginea lui. Purta tenesi,pantaloni albastri inchis sport,tricou alb,parul ciufulit si ochii minunati acoperiti de ochelari de soare. Stiam ca este el,il puteam recunoaste pana si in intunericul cel mai intunecat. Si-a luat ochelarii si m-a privit in ochi cand mi-a intins sacosa.

Durerea din piept a revenit,la fel ca de fiecare data cand ne intalneam intamplator. Ochii mi s-au umplut de lacrimi si m-am ridicat repede.

-Imi pare rau,murmura el ridicandu-se.

-Ed,vii?se agata de bratul lui o fata blonda.

Ii priveam pe amandoi. Ochii aceia albastri,nemaintalniti pana la el,ma priveau ca pentru prima data. Desi ne-am vazut,si chiar am vorbit,el nu isi aduce aminte de mine. Daca mai stau un minut aici,simt ca durerea din piept,asemenea unui cutit infipt in inima,avea sa sangereze. Stiu ca nu e posibil,dar as prefera sa fie,sa am cutitul acela infipt in piept,sangele sa curga,sa fie infipt de el! Sa imi curme suferinta de a-l vedea la brat cu alta fata.