Sub Pretextul Iubirii

25

Gandurile imi zboara peste tot,alergand de la unul la altul, facandu-ma sa nu mai inteleg nimic. Insa nimic nu conta,atata timp cat eram acoperita de apa calda si invaluita de parfumul preferat. Incerc din rasputeri sa imi las gandurile la o parte,sa le indepartez mult,si sa raman singura. Imi inchid ochii, lasandu-mi capul pe marginea cazii. Dar nu mult timp am parte de liniste, ca telefonul imi suna. Intind mana dupa el, avand grija sa nu imi alunece, si il privesc. Nu cunosteam numarul, dar tot aveam sa raspund.

-Alo?vocea imi suna usor ragusita,apoi departand usor telefonul imi dreg glasul.

La capatul celalalt era liniste,doar o respiratie se mai aude cand in cand.

-Alo?

Dar apelul se inchide. Ridic din umeri,si cand iau telefonul de la ureche,vad ca ceasul indica ora 10 p.m. Am stat in cada atat de mult, si mi s-au parut doar cateva minute. Ma clatesc de spuma parfumata,imi clatesc si parul pe care apoi il invart in prosop si apoi ies din cada. Ma imbrac si merg in camera. Lumina era stinsa,camera fiind luminata doar de o veioza de langa pat. Ma sprijin cu mana de perete,simtind cum ma ia ameteala si picioarele imi cedeaza. Tresar surprinsa si speriata cand simt un brat inconjurandu-mi talia si ajutandu-ma sa ma asez pe salteaua moale a patului. Credeam ca era Adam,doar el avea ce sa caute in camera mea la ora asta,dar am fost surprinsa sa vad ca nu era el.

-Calvin,pot sa te ajut cu ceva?il intreb pe blondul care statea in picioare in fata mea.

-Nu,voiam doar sa vad ce faci,cum te simti in camera asta. Iti place? Vrei sa o redecorezi?ma intreaba studiind camera in intuneric.

-Nu,e perfecta asa cum e,spun facand acelasi lucru.

-Bun. Cum te simti?ma intreaba aceeasi intrebare ca si fratele sau,ma uit la el,incercand sa il privesc in ochi.

Nu il puteam minti,nu pot. Desi vreau.

-Am unele probleme,cand incerc sa merg singura,ii spun iar el se aseaza langa mine.

-De ce nu i-ai spus si lui Adam cand te-a intrebat?

-Pentru ca nu am vrut sa il ingrijorez. Si sa il oblig sa stea langa mine,si sa ii rapesc din timp,acum cand este ocupat.

-Deci pe el il minti,pe mine de ce nu ma minti?

-Pentru ca tu nu iti vei lua o pauza din a fi un om important,ca sa stai langa o orfana bolnava. Nu te leaga nimic de mine,in afara de mila. Tu esti o persoana importanta,nu ai timp sa il pierzi langa persoane muribunde.

-Tu nu esti pe moarte!

-Era un fel de a spune,ii spun dandu-mi ochii peste cap.

-Crezi ca nu as putea sa fiu langa tine daca ai nevoie?ma intreaba uitandu-se in ochii mei.

-Nu,mai ales acum,cand Etienne este aici,si esti atat de ocupat. Si relatia dintre mine si fratele tau,este o piedica prea mare.

-Crezi?

-Da.

-Crezi ca daca eu vreau sa petrec timp cu tine,nu o voi face pentru ca tu esti iubita fratelui meu?

-Da.

-Gresesti,imi spune afisand un zambet.