Dragoste din datorie

Capitolul 4

Angel

 M-am bucurat atunci când Melissa mi-a spus să ne vedem. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva despre această situație. Decizia o luasem deja însă aveam nevoie să aud pe cineva care să îmi dea dreptate. Aveam nevoie de confirmare că ceea ce urma să fac nu era complet deplasat și nu avea să îmi distrugă viața pe vecie. Și, cine ar fi fost mai potrivit în această situație, dacă nu cea mai bună prietenă a mea?

Melissa mă aștepta deja în fața cafenelei atunci când am ajuns eu. Frumoasa brunetă purta o rochie albă, scurtă, care îi făcea picioarele kilometrice să pară chiar mai lungi. Era machiată natural, ca de obicei, dar genele false, care nu se aflau de obicei în rutina, ei făceau ca tot accentul să cad pe ochii săi mari, căprui și rotunzi. O consideram superbă și oricine mi-ar fi dat dreptate.

– Ce s-a întâmplat cu tine? m-a întrebat de îndată ce m-am apropiat de ea. Arăți de parcă nu ai fi dormit toată noaptea.

– Pentru că nu am dormit toată noaptea, am ridicat din umeri.

– Și ce motiv ar fi putut să o țină trează pe prietena mea?

– Haide să ne așezăm la o masă și îți voi povesti totul.

Ne-am pus la o masă lângă fereastră și, după ce ne-am comandat fiecare câte o cafea, Melissa a început să îmi pună întrebări legate de starea mea proastă. Cu toate că încercam să o ascund, se pare că acel lucru nu mi-a reușit. Am tras adânc aer în piept și am început să îi povestesc ce se întâmplase în ultimele două zile.

– Aparent, bunica a avut o relație în tinerețe. Nu cu bunicul, ci cu un bărbat cu care părinții nu au lăsat-o să se căsătorească. Și se pare că au păstrat legătura până anul trecut când ea a..., am lăsat propoziția neterminată. În fine, bunica i-a spus acelui bărbat să îmi poarte de grijă atunci când ea nu va mai putea. Doar că, recent, a murit și el. Și i-a lăsat această responsabilitate nepotului său. El a venit la mine aseară și mi-a spus că bunicii noștri și-au dorit ca noi să ne căsătorim, tocmai pentru ca el să poată avea grijă de mine după ce bunica nu va mai fi.

Am lăsat capul în jos, realizând cât de stupid suna totul. Melissa cred că era de aceeași părere ca mine pentru că i-am văzut privirea dezaprobatoare. A sorbit zgomotos din cana ei de cafea, apoi a trântit-o pe masă.

– Și ce decizie ai luat? m-a întrebat.

După câteva momente de tăcere, i-am răspuns.

– Voi merge pe drumul acesta, dacă asta a vrut bunica.

– Ești nebună? a spus Melissa suficient de tare încât să facă niște oameni de la mesele alăturate să se întoarcă spre noi.

– Vorbește mai încet, te rog, i-am spus.

Melissa și-a frecat nervoasă tâmplele pentru a se calma. Văzând reacția ei, am început să îmi pun semne de întrebare. Oare chiar era lucrul corect de făcut să mă căsătoresc cu un bărbat despre care nu știam nimic?

– De câte ori te-ai întâlnit cu el? m-a întrebat. O singură dată?

– De două ori, am ridicat din umeri. Prima dată a fost acum două zile, când m-am întâlnit cu Nicholas pe stradă iar el m-a salvat.

– Oh, wow. Cât de romantic, a spus ea sarcastică.

Niciuna dintre noi nu a spus nimic pentru o perioadă de timp. Cafeaua se răcise deja dar îmi pierise pofta. Aveam încredere deplină în Melissa. Mai ales după ce bunica s-a stins, ea a devenit singura persoană de care eram atât de apropiată. La ea am mers mereu pentru sfaturi. Aveam încredere să îmi las viața în mâinile ei în orice clipă. De aceea, având o reacție atât de categorică, mă făcea să mă gândesc că era ceva cu adevărat greșit în decizia mea.