Din trecut îmi amintesc,
Emoții de lumini în vis,
Tu, culege-mi lacrimile vii
Să te privesc în amintiri.
În ochi uitându-te atent,
Vezi, orice sentiment,
Aglomerate stări privești
Ce-n suflet mi se potrivesc.
Au fost priviri deloc plăcute,
Și mult zbucium între noi,
Din tine sufle și mine trup
Să înțeleg ce sunt -
Azi, aici și acum.
CITEȘTI
Anxietatea pustiirii
PoetryOmenirea devine o sursă de inspirație, în loc să devină o conspirație globală la nivel de conștiință și să reproducă generații cu stimuli care ar păstra conceputul acestui cuvânt de la începutul erii noastre!
