Pe cer strălucea o mică stea,
Acolo sus, pierdută,
S-a gândit chiar o secundă:
De ce doar noaptea eu mă văd?
Eu strălucesc,
Aduc speranțe, dar
Într-o noapte
A plâns cu lacrimi fermecate,
Atât de tare a plâns în acea noapte,
Încât, în bucăți, s-a desprins
Și pe pământ a venit.
Și de atunci toți strălucim,
Pentru că steaua și-a dorit
Și de surorile din cer să fie văzută.
Ți-a dat lumina magică ție.
Și toate astea au fost
Într-o noapte.
