4friends

Capitolul 2

Iată-ne ajunși, cu bine, în orașul Seeford, defapt în stația de autobuz, așteptând să vină cursa specială care ne va duce fix în fața taberei.

Cât am așteptat să vină autobuzul, am citit pe o pancardă despre acest oraș. Și da, după nume îmi puteam da seama că se afla la... mare! Numai când mă gândesc la mare îmi vine să mă dezbrac și să alerg în gol, crezând că în fața mea e marea albastră și apoi să mă ciocnesc de burta unui moș pitic. Am pățit-o când eram mai micuță, bine nu mi-am imaginat că în față este marea... Așa, cât despre oraș... sau orășel mai bine zis că nu era chiar așa mare. Gara micuță dar cu un aer aparte, de mare. Oamneii zâmbăreți, nu ca vecinii mei care atunci când mă văd iau o mutră tristă și morocănoasă de parcă aș fi omul cu facturile la apă... Da, deci trebuie să vă povestesc despre acești vecini "adorabili" până sosește autobuzul.

Când m-am mutat în acea zonă a orașului, nu cunoșteam pe nimeni. Maică-mia mi-a spus că vecinii au un copil puțin mai mic decât mine, cu vreo 2 ani, care li s-a părut simpatic. Și după lungi rugăminți amețitoare ale mamei a trebuit să petrec o după-amiază numai cu ciudățelul ăla pișpiric de 8-9 ani (eu având atunci 10). Era un smiorcăit... Și când, din greșeală, i-am spus, în glumă, că este ciudat, s-a dus repede la ai lui. Și da, de atunci vecinii mă urăsc. Dar până și cățelul lor, Tako, e la fel. Nu pot să trec prin fața gardului lor că ar fi în stare să îmi smucească mâna din umăr și să mi-o sfâșie.

Gata, autobuzul a sosit... Ce ciudățel este... Pare-mi-se că ăștia cred că transportă animale sălbatice de au gratii la geam?!

- Cum nai..., m-a oprit Sierra.

- Ce vrei să zici? Hai să ne gândim că imediat ajungem... Sunt ușori duși dacă ne-au pus și gratii la geam. Probabil cred că noi avem gen 3 ani și suntem gorile. Bine, unii din noi chiar sunt gorile... Fără supărare puștiulică din spatele meu, a zis Sierra neauzind-o acel puștiuleț.

- Taci, măi! am spus râzând. Oare cât crezi că o să facem până în tabără, jumătate de oră? Hai să luăm loc. Băieți, haideți lângă noi...

Am zis eu că facem jumătate de oră... Da, jumătate de oră plus alte 3 ore... Cum pisici am putut să mergem atâta?! Adică unde era situată tabăra aia... Noi, obosiți... Cufundați în mormanele de bagaje. Eu dormeam cu capul pe umărul Sierrei, ea dormind cu capul pe căpățâna mea bleagă :)

- Imediat coborâm... a spus doamna Darla, cea cu care am mers și în tren.

Și la nici câteva clipe, autobuzul a oprit brusc, doamna Darla făcându-ne semn să ieșim cât mai repede din autobuz.

Și... Tabăra Forest...

Va continua...