Ok in 20 minute trebuie sa fiu la gara, din cate am inteles avem cam 3 ore de urcat prin padure si daca nu vrem sa ne prinda noaptea in mijlocul pustietatii nu trebuie sa pierdem trenul ,dar ca sa vezi ! Nu imi gasesc hanoracul ! Nu am cum sa merg la munte fara hanorac, o sa inghet , stiu sigur ca nu l-am pus in bagaj , am zis ca il voi lua pe mine AAAAGH de ce pierd mereu din vedere lucrurile importante!
Dupa nenumarate haine aruncate din dulap si 3 sertare aruncate pe podea Ana si-a gasit pretiosul hanorac si a alergat in drum spre Gara Centrala. Puteam deja cu totii anticipa frustrarea de pa fata prietenilor sai, insa totul s-a rezolvat cu bine si cei 4 se aflau acum in compartimentul unui tren regional.
-Hei baieti!
-Dean...suntem si noi aici...(spuse Ana dandu-si ochii peste cap)
-Exact!...Deeci ce ati zice sa incepem distractia putin mai devreme? (Dean scoate din ruxac o sticla de Jim Bean)
-Realizezi ca avem de urcat prin padure timp de 3 ore?(Joey parea destul de sceptica)
-Oh haide , avem nevoie de ceva energie, corect?Si la urma urmei tot v-a trebuii ca cineva sa inceapa sa se simta bine nu?
-Hei! nu ca sparg eu petrecerea dar ...controlorul tocmai a iesit din compartimentul de alaturi (zice Alex cu un pokerface absolut)
Dean s-a frapat , iar fata lui dadea mai mult ca cea a unui hot de bijuterii care incerca sa sparga un amanet vechi folosind un ciocan gonflabil. Cu ochii bulbucati urmarea sa desfaca fermuarul gentii cat mai repede si sa ascunda sticla.Insa toata lumea a inceput sa rada in hohote
-Ai dreptate cineva chiar trebuia sa inceapa distractia a spus Joey cu ochii in lacrimi si tinandu-se inca de burta.
-HA. HA. foarte amuzant ! puteati sa ziceti ca nu vreti de la inceput...
Drumul a continuat destul de placut dar a fost scurt, au ajuns exact cand Alex povestea de cum s-a impiedicat de propriul picior in timpului campionatului cu liceul Ringway si totata lumea din tribune a inceput sa-l strige "catelusul schiop" dar nu l-a deranjat ...poate pentru ca dupa meci a primit 5 numere de telefon 3 de la boboacele de la Ringway si 2 de la noi din liceu care s-au oferit sa ii poarte de grija.
-Ok baieti am ajuns ... daca o luam pe drumul de langa gara , ajungem in padure in mai putin de 2 minute , deci dupa mine camarazi!(spuse Dean destul de sigur pe sine)
Si asa ar fi fost...daca nu o luau cu totii in directia opusa...dupa jumatate de ora de invartit in cerc aventurosii nostrii prieteni au decis sa ceara indicatii si bine-inteles ca toti au simtit mai mult de cat furie pentru bietul Dean care nu incerca decat sa fie mai autoritar decat este.
"Draga jurnal,
Totul a fost destul de bine, am ajuns la marginea padurii si timp de o ora drumul nu parea atat de abrupt precum ne imaginam iar acum harta era in maini bune (Joey conducea) am vorbit si am cantat cantece de tabara, ne dureau putin picioarele iar eu aveam o durere de cap...nu foarte puternica dar de-ajuns incat sa pierd multe dintre bancurile lui Alex dar era bine ....prea bine ...fara sa ne dam seama *decat prea tarziu* soarele apunea si noi nu am ajuns in locul nostru de camping , probabil te intrebi de ce .... PENTRU CA DEAN ESTE IDIOT. Se intuneca destul de repede si nu am avut alta optiune decat sa campam unde gaseam asa ca dupa ce am vazut un luminis am decis ca trebuie sa ne montam corturile si sa adunam macar cateva lemne...desi era doar inceput de toamna era cam frig , in ciuda luminii destul de absente am reusit sa ne organizam destul de bine...utilizand lanternele bine-inteles. eram prea obositi ca sa mai spunem povesti de groaza sau sa povestim asa ca dupa ce am mancat niste biscuiti si fursecuri pe care le-am adus de acasa si ne-am incalzit putin in jurul focului am decis cu totii ca ne vom culca si ca maine v-a fi cea mai buna zi din viata noastra asa ca inchei pe ziua de azi, Joey nu mai suporta lumina de la telefon "
"Este 1 dimineata si m-am trezit din cel mai straniu vis pe care l-am avut in viata mea, ma doare capul ingrozitor si...>-_f-./i./._--r.--=.s-=//t_---..."
Notitele mele se opresc aici in acea noapte , nu imi mai amintesc nimic despre acel vis sau cum am adormit la loc dar ceea ce era cu adevarat bizar urma sa aiba loc in acea dimineata.
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
m-am gandit sa incerc ceva nou asa ca am ales sa am 3 ipostaze narative imbinate cu dialog asadar cei care vor relata intamplarile vor fi naratorul, Ana in ipostaza de narator ( relateaza faptele din jurnal, intamplarile avand loc anterior) * probabil o sa apara la inceputul respectiv sfarsitul fiecarui episod *si Ana cea din prezent cea care participa la actiuni.
astept pareri si idei despre ce pot sa imbunatatesc , stiu ca inca nu am creionat personajele foarte bine , dar vreau mai mult ca personalitatea lor sa iasa din intamplarile la care vor participa, astept critici constructive <3
YOU ARE READING
Jurnalul umbrelor
AdventureO aventura a unor adolescenti intr-o lume in care legile fizicii nu se mai aplica, in care prietenii devin dusmani si diceversa, o lume fantastica in care totul este posibil, de la prezenta celor mai cumplite orori pana la un paradis al minunilor, t...