Clanul Leilor Secretul

Prolog: Motociclistul

 
   Mulți ar spune că o seară perfectă este în protecția păturii cu un bol de popcorn în timp ce serialul preferat se derulează în văzul ochilor. Dacă ar fi să o întrebi pe Luna când a fost ultima dată când a avut o seară de genul n-ar ști să-ți spună. În ultimele luni programul ei era încărcat de antrenamente și mici misiuni date de A.F.J. ca să mai viseze la zile de relaxare. De când a absolvit Lion și a ales să continue cu fotbalul, cei de la asociație au folosit asta în avantajul lor trimițând-o în misiuni prin care demasca foști discipoli Black Star, iar mai nou discipoli ai lui Orion care au navalit asupra Japoniei.

       Chiar acum este în Kyoto unde un cartel deținut de unul din Orion care vindea dopamină jucătorilor. Nu avea cum să înțeleagă de ce ar alege toți varianta asta doar pentru câteva zile de faimă sau cum puteau dormi noaptea știind că au distrus bucuria unui simplu joc. I se părea jalnic.

         —Luna-san, fă dreapta aici.

         Clipește în număr repetat și strânge de volanul mașinii luând-o pe străduța întunecată pe care Ryota i-o indicase. El este un nou venit în asociație, iar la doar 19 ani, nu era convinsă că e cel mai instruit pentru o misiune ca aceasta. Totuși nu era ea în stare să îl judece. La doar 16 ani deja se luptase contra unui imperiu creat de un maniac care visa câștig. Un vis urât care o bântuia de ani întregi. Chiar și cu Anwir arestat neleguirile continuau, cei drept nu la același calibru, dar oricum alarmant.
         Pe lângă ei trece în viteză un motor negru. I se împăienjenesc ochii șatenei când farul motocicletei s-a reflectat în oglinda retrovizoare. Preț de o secundă se uita la geam pentru aș recăpăta văzul, dar îngheață pe loc când observă cât de aproape a trecut. Strânge din dinți și trage instinctiv de volan. Ryota scoate un tipat scurt ținăndu-se de ce putea. Motociclistul misterios conduce în continuare, iar șatena parchează dintr-o mișcare perfect. Puștiul arăta îngrozit. Sigur mulțumea oricărei zeitati existente că nu au fost aruncați de pe carosabil. Luna scapă un oftat lung și scoate cheile din contact.

       —De aici mergem pe jos, spune solemn în timp ce iese afară.

      O urmează buimăcit și dă să pună mana pe umărul ei.

      —Dar Luna-san acesta nu este pla-

      —Prima regulă când ești cu mine: Îți. Ți. Mâinile. Acasă. Clar?întreabă cu o voce rece și îi strânge încheietura. Plan nou.

       Băiatul se albește la față, dar aprobă violent din cap urmând să îi elibereze brațul și o ia înainte pe trotuatrul plin de frunze ciuruite de crivăț. Pășea rapid, iar ele se destrămau sub talpa adidasului. A fost o liniște apăsătoare până la locație, însă nu a mai îndrăznit să o mai  deranjeze. Ea nu știa de ce a reacționat așa. Într-adevăr era o fire energică, dar nu și vulcanică. Parcă atunci când l-a văzut pe individ a străpuns-o ceva...O amintire? Nici măcar nu îi întâlni chipul,dar i se părea cunoscut. Își trece o mână prin păr și revine cu picioarele pe pământ când aude bipăitul slab de la ceasul puștiului. Își ridică privirea și este întâmpinată de o serie de scări îmbătrânite de vreme, unde la baza lor de aflau fel de fel de oameni. Tipul lor era un bărbat de 27 de ani care era știut sub porecla de Ubel Angel. Misiunea era simplă. Trebuia să se dea drept cumpărător până puștiul trimitea locația colegilor. 
       După ce a întrebat persoanele potrivite ajunge la ușa din spatele unei scări de bloc unde ședeau la o bancă doi indivizi care fumau liniștiți. Ryota se apropie mai mult de șatenă. Pune mâna instinctiv la cureaua de la pantaloni unde avea ascuns un mic pistol când unul din bărbați se ridică și era cu două capete mai mare ca ei. Însă privirea ei nu se schimbă. Ba chiar face un pas spre individ. Da, este mare și ar putea să le rupă capetele cu ușurință, dar nu era primul pe care îl vedea și se știa că mulți dintre ei nu prea beneficiau de suficientă materie cenușie la mansardă.