Clanul Leilor Secretul

Capitolul I: Clinica White Lion

     O fetișcană cu păr cârlionțat stătea bosumflată pe veranda unei case îngălbenită și plină de crăpături prin colțuri în timp ce se auzeau câteva chicotelii. Niște copilași de vârsta ei se jucau veseli pe poteca de la poartă fugind în stânga și în dreapta. Ea nici nu s-a uitat la ei, dar ochii i s-au umezit de câteva lacrimi rătăcite.

    —E o zi frumoasă de joacă. Nu ar trebui să o irosești pe verandă, cabeça¹!se aude o voce înfundată care se apropia.

   Fata își îmbrățișează genunchii cu putere, dar un mic suspin îi scapă în timp ce umbra mare a unui bărbat apare și o ascunde de razele soarelui. Bolborosește ceva de neînțeles și-și ascunde fața în genunchi. Bărbatul clipește confuz și își dă jos pălăria Feroda punându-i o pe cap copilei în timp ce se așează lângă ea.

    —Ce s-a întâmplat?întreabă blând.

    —Nu...Nu vor să se joace cu un copil al...al nimănui.

    Suspinele fetiței erau mici, dar greoaie. Bărbatul oftează prelung, dar încearcă să zâmbească și își pune o mână după gâtul ei să o calmeze. Nu demult o servitoare a familiei Blackfire dăduse peste o cutie unde se afla dosarul de adopție al Lunei, iar gura a luat-o pe dinainte și așa s-a aflat că fica cea mare a lui Alexander Blackfire era de fapt adoptată. Pentru unii se pare că era ceva dizgrațios, așa că nu voiau să își lase copii să se joace cu un copil "al nimănui". Mariano îi șterge cu grijă lacrimile și îi ridică bărbia spre el.

    —Nu ești a nimănui. Ești fica cea mare a fiului meu. Ești nepoata mea care iubește să alerge zi-noapte cu mingea la picioare. Ești Luna Blackfire.

                       ******

      O lumină arzătoare o înțeapă pe obraji în timp ce încerca să se trezească. Se obșnuia lent cu tentele de alb din jurul său, însă o imagine fugitivă cu motociclistul renaște și îi transmite un fior pe șirea spinării. Se izbește cu putere de tăblia patului gâfâind anxios. A fost așa aproape , dar ia scăpat mișelește printre degete. Totuși vocea aia, parcă o mai auzise, cândva într-o amintire blurată care încă îi transmitea o frică copleșitoare.
     Își trece o mână prin păr scâncind și se uită prin jur. Era într-o încăpere plină cu aparate ce îi măsurau pulsul și tensiunea. Bipăitul era constant ducând-o cu gândul la bipăitul de la ceasul puștiului. Ochii ei adormiți se deschid brusc. Ryota! Uitase complet de el. Cum s-o fi descurcat după ce ea a leșinat? Pulsul îi accelerează urmând ca un bec roșiatic să se aprindă, iar în nici un minut o asistentă îmbrăcată într-un albastru pastel deschide ușa salonului.

    —D...domnișoară Blackfire, v-ați trezit!exclamă bâlbâit.

    O privea cu răceală în ochii. Nu arăta mai bătrână decât ea cu mult, iar expresia uimită demonstrază că nu avea atâta experiență ca asistentă. Șatena apucă bara de la marginea patului ei și se dezmeticește cu un scâncit ascuțit. Asistenta vine lângă ea, ca să o ajute, dar ajunge respinsă. Face câțiva pași zdraveni, dar își pierde în scurt timp echilibrul și se sprijină de micuța noptieră plină de pastile. Ridică o mână semnalându-i femeii că e în regulă și se îndreaptă ușor de spate. Vede cu coada ochiului cum ea s-a dus rapid pe hol și a spus ceva, posibil să-l anunțe doctorul șatenei. După ce s-a întors, a îndemnat-o să se așeze înapoi pentru siguranța sa.

     —Unde sunt?

     —Huh?..A da! La Clinica White Lion!răspunde puțin defazată.

     Scapă un oftat greoi și își lasă capul în palmă. Era la Clinica Privată care sponsoriza Clanul Leilor. White Lion. Un nume ales în așa fel să meargă mânușă cu echipa. Nu o surprindea prea tare când unul dintre fondatori și totodată cel mai mare donator era chiar bunicul ei, Mariano. Cel mai probabil el a ordonat să fie adusă aici, nu că i-ar fi plăcut.