Tocmai când Ioana își aranja trusa de machiaj și discutam despre petrecerea de diseară, ușa camerei s-a deschis brusc. Două siluete îmbrăcate în negru au pătruns rapid, iar înainte să avem timp să reacționăm, unul dintre ei a strigat:
– Nu mișcați! Stați pe loc!
Ioana a sărit în picioare, surprinsă, dar eu am rămas calmă, deși inima îmi bătea tare. Mi-am amintit imediat de pistolul ascuns în sertarul biroului, dar am știut că nu aveam timp să fac ceva nesăbuit.
– Ce naiba se întâmplă? am întrebat eu, încercând să par cât mai stăpână pe situație.
Unul dintre bărbați s-a apropiat și, cu o voce calmă, dar fermă, a spus:
– Nu vrem să vă facem rău. Vrem doar să transmitem un mesaj tatălui tău, Kim.
Mi-am dat ochii peste cap. Deja am înțeles unde se îndreaptă situația. Tatăl meu, cu afacerile lui complicate, a reușit din nou să atragă probleme. M-am ridicat încet din pat și i-am privit pe cei doi tipi, încercând să-mi mențin calmul.
– Ok, și ce mesaj vreți să-i transmiteți? Puteți vorbi direct cu el. Nu e nevoie de scene dramatice, am spus, ridicând o sprânceană.
Tipul din fața mea a zâmbit ușor și a scos un telefon din buzunar. Mi-a întins telefonul:
– Vei vorbi cu el chiar acum.
Am luat telefonul și am fost surprinsă să aud vocea tatălui meu la capătul celălalt.
– Kim, stai calmă. Oamenii aceștia nu îți vor face rău. E doar o mică neînțelegere legată de afaceri.
– Serios, tata? O mică neînțelegere? am răspuns iritată. Ai idee că sunt doi tipi în camera mea care ne-au speriat pe mine și pe Ioana?
– Știu, știu... Dar promit că se va rezolva rapid. Ei doar vor să se asigure că sunt ascultat. Trebuie să le dau câteva informații despre un parteneriat în Serbia. După asta, totul va fi bine.
Mi-am trecut mâna prin păr, încercând să-mi mențin răbdarea. Între timp, Ioana se lipise de perete, privindu-i speriată pe cei doi bărbați.
– Ok, tata. Dar să știi că după asta, vreau un weekend întreg la Milano. Fără discuții.
Tatăl meu a râs ușor la telefon și a fost de acord. Am încheiat convorbirea, i-am întins telefonul tipului și am spus:
– Uite, s-a rezolvat. Tata e de acord să coopereze. Puteți pleca acum.
Tipul a făcut un semn prietenului său și au dat să iasă din cameră, dar nu înainte de a-mi lăsa un avertisment:
– Ai grijă, Kim. Viața în afacerile astea e complicată. Păstrează-ți prietenii aproape și inamicii mai aproape.
Le-am făcut semn cu mâna, plictisită de toată scena.
– Da, da, am înțeles. Drum bun! am spus sarcastică, înainte să închid ușa în urma lor.
După ce au plecat, Ioana m-a privit cu ochii mari:
– Kim, ce naiba a fost asta?
Am tras aer în piept și am început să râd.
– Ioana, bine ai venit în lumea mea. Poate că ar fi trebuit să-ți spun de la început că tata are un stil de viață... interesant. Dar acum că e totul bine, ce spui, ne întoarcem la machiaj?
Ioana a izbucnit și ea în râs, încă uimită de tot ce s-a întâmplat, dar a început să se relaxeze treptat. Am luat din nou trusa de machiaj și ne-am pregătit în liniște pentru petrecere, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
– Bine, Kim... Dar serios, nu mă mai speria așa vreodată, a spus ea, râzând.
– Promit, data viitoare le spun să vină cu flori și ciocolată, i-am răspuns eu, zâmbind.
Și așa, seara a continuat ca și cum scena cu „răpitorii" n-ar fi avut loc niciodată.
